Într-o Nouă Epocă Digitală? Contracte Misterioase de Zeci de Milioane!
Într-o lume tot mai agitată și plină de neclarități, valoarea contractelor pe care nimeni nu le înțelege complet, atingând o sumă amețitoare de 40.956.938 lei, se desfășoară în cadrul unui proiect lăudat, dar obscur numit „D4Eid – Digitalizare pentru promovarea cărţii de identitate electronice”, care se afirmă că ar fi finanțat prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, un titlu atât de lung încât pierde din vedere adevăratul scop, adică secretul din spatele acestor cheltuieli.
Contractele în sine, vizează câteva aspecte de comunicație, dar ah! Ce nu conține aceast mesaj, soluții de comunicaţii WAN, soluţii pentru centre de date şi multe alte denumiri tehnice care par mai mult a fi dintr-un film SF, totul pentru a crea impresia că se lucrează la ceva măreț. Totuși, cine se întreabă cu adevărat despre eficienţa acestora? Vorbim despre garanții extinse, dar cât de extinse sunt ele, cinci, zece, douăzeci de ani? Si cum calculează ei componenta financiară? 80% din cine știe ce?
Și, nu uitați, durata contractului este de 7 luni, cât din asta este pedeapsă, cât este vreme pentru a ne da seama dacă suntem sau nu pe drumul cel bun? Termenul limită pentru primirea ofertelor, așa cum este scris în caietul de sarcini, se apropie cu pași repezi, până pe 24 noiembrie, o dată care pare să fie o piatră de hotar, dar pentru cine? Cei din spatele ușilor închise sau cetățenii care așteaptă o carte de identitate ce ar putea să nu le schimbe viața?
Obiectivul proiectului, teoretic, este de a sprijini eliberarea şi adoptarea cărţii de identitate electronice de către cetăţenii români, dar oare cine poate explica în vreun fel cum se leagă toate aceste echipamente de tehnologia reală care să ajute populația??
Se spune că produsele cerute sunt pentru consolidarea infrastructurii de comunicaţii, cât de necesară este această consolidare cu adevărat? Sau e doar o perdea de fum, pentru a justifica costurile exorbitante? Să nu uităm punctul de prezenţă intermediar, între Bucureşti şi Braşov, pentru regenerarea semnalului optic, un detaliu, dar important, dacă te întrebi de ce toate astea se ascund sub un strat de mister cum ar fi integrul MAI, rețeaua privată care te face să te întrebi ce este cu adevărat pe masa de discuții.
În cele din urmă, echipamentele și sistemele trebuie să permită o conectare sigură, dar cine să garanteze că totul va merge conform planului? Vor fi ele eficiente sau ne vor duce, mai degrabă, către o nouă eră a dezamăgirilor tehnologice?
