“`html
Declarații Șocante: Oficial Hamas Glorifică Atacurile din 7 Octombrie!
Într-un interviu care a făcut valuri, oficialul Hamas, Ghazi Hamad, a susținut fără ezitare că atacurile devastatoare din 7 octombrie reprezintă un „moment de aur” pentru cauza palestiniană, deși marea majoritate a persoanelor decedate în Gaza, zeci de mii, a spulberat imaginile idilice pe care le propune acesta, cu atâtea victime, e imposibil să nu te întrebi dacă cuvintele lui nu sunt o ironie cruntă. De ce? Poate că tocmai dintr-o dezintegrare a realității care îl înconjoară.
Hamad, la Doha, unde a supraviețuit unui atac aerian israelian asupra unui complex, face apel la condamnarea internațională față de ofensiva Israelului, în vreme ce el nu arată nicio milă pentru victimele sale, adică cei ce sufăr în Gaza. Într-un fel foarte disturbant, el susține că este un progres, fără a condamna efectele acțiunilor sale asupra deceselor civile – cum să nu te întrebi dacă acest moment de „istorisire” este doar o față a ignoranței?
„Vezi, dacă te uiți cu atenție la ONU, 194 de țări s-au trezit,” a spus el aflat într-o oarecare euforie, fără să recunoască cât de „fericit” ar trebui să fie el pentru tragedia altora, tot ce știe este că partida de șah care se joacă acum pe spatele oamenilor nu e despre ei, ci despre o istorie căutată de mult. Acesta e un cuvânt care adesea se pierde în valul de neînțeles zonal, nu?
Aceleași cuvinte sunt uneori ecuatoriale de scuze care se adresează cu o zi înainte de un discurs celebru al lui Netanyahu, iar morțile din Israel au fost doar preludiul unei reacții mai dure, nu o mascaradă, și totuși ele sunt acuzate de genocid – într-o lume în care totul e alb sau negru, unii își caută propriul gri convenabil.
Dar în timp ce Hamad se află în vârful valului de laude, în Gaza nemulțumirile ies la iveală, oamenii protestează împotriva grupării pe fondul foametei și lipsei de apă, dar pentru el, ostilitatea este irelevantă, „realitatea e că suferința este o opțiune și trebuie înfruntată”, însă copilărește când fuge de adevăr, nu?
Hamed face referire la un protest în care oamenii spun: „Hamas, ești rupt de realitate, renunță la putere!” și în fața acestui lucru, oficialul Hamas a întors privirea, pentru că totul este în derivă, și nimeni nu știe exact ce se va întâmpla în ostașii săi, dar el refuză să-și recunoască rolul, mai mult, afirmă că nu este vinovat – totul datorită Israelului, desigur..
Suspiciunile cresc că Hamas folosește civili ca scuturi umane, iar Hamad le respinge vehement, spunând cu aplomb că totul este după „principiile islamice”, dar întrebările persistă și rămân, nu cumva în spatele acestei vehemențe există răspunsuri necorespunzătoare? Oare tinerii care se plâng cu rănile lor strings vor fi auziți vreodată?
În final, nu este o discuție despre ostatici, care devin un subiect delicat, ci despre un horoscop de vinovăție care nu dispune de calea de salvare a realității, dar Hamad concluzionează: „Nu ne vom preda niciodată” – un strat de ridicol care ascunde disperarea profundă a societății. De fapt, „cumpărarea de timp” pare să fie răspunsul perfect în fața unui conflict interminabil de interese. Așadar, pe când se vor termina toate aceste jocuri?
“`
