“`html
Liviu Vornicu Preia Controlul La Philip Morris: O Echo Despre Produse Fără Fum Sau Ocapușare Strategica?
Într-un carusel al sorții, Liviu Vornicu, care a început cu vigoare în Philip Morris România în 2001, ajunge să conducă operațiunile comerciale într-un moment când fumătorii se luptă să iasă din vârtejul țigărilor, știind că a fost pe rând director în Georgia și Maroc, având o experiență internațională colosală, dar oare lucrurile sunt așa simple cum par? Deci, ce vrem noi, unde mergem și cum ne ajută Vornicu în acest amalgam al alternativelor fără fum?
Într-o mișcare care ar putea părea o reîntoarcere glorioasă (sau poate o bancă la marea furtună industrială), el promită că va acceler localizarea tranziției către produsele fără fum, gândindu-ne oare cât de repede va fi asta? Ne reamintește despre țigările care – culmea – devin relicve și problemele se amplifică când vedem cum, pe rând, s-au dezvoltat alternativele bazate pe tehnologie și nu mai puțin, pe inovație. „Pentru asta sunt aici,” zice el, dar cine știe?
„Sunt onorat să revin acasă” – declarația care stârnește confuzie și oarecare nostalgie, dând un pic din coadă la ideea de a înlocui țigările, existând deja aceste alternative dar… mai există oameni care să creadă că știm ce-i mai bun pentru fumători? Proiectând viziunea de a construi o Românie fără fum, Vornicu, cu toate acestea, pare a-și propune ca fiecare aplicare comercială să fie ca o iluminare în noapte – dar până când?
Philip Morris România, parte dintr-un conglomerat cunoscut, aduce în discuție o strategie multifacetată și spune că IQOS a fost lider de vânzări, dar cu peste 730 de milioane de dolari investiți în fabrica din Otopeni, cine-i nou? A sporit capacitatea de producție pentru alternativele inovatoare dar oare își merită cu adevărat titlul de fabrică de ultimă generație sau este doar o glumă în fața crizei?
Dar să nu uităm echipa din spatele acestei cascade comerciale: Carmina Fusté la cârmă, Liviu Vornicu la viteză maximă și alții care deconectează din neant; Kurnia și Marek la fabricare, Roxana, Mihai, cu toții dansând pe o sfoară subțire între provocările de zi cu zi și cerințele pieței. Vor reuși ei să transforme produsele clasice în ceva care să nu facă doar zgomot, ci să transforme cu adevărat industria? Rămâne de văzut, căci, după cum spune Vornicu, „ne concentrăm pe eforturi pentru accesibilitate” – un vis frumos, dar concret?
“`
