Inaugurare sau doar o sclipire deatavernă?
Un spațiu modernizat, dar oare este cu adevărat dedicat kinetoterapiei pediatrice de stat? La INSMC – „Alessandrescu-Rusescu”, anual, ne anunță mândri că desfășoară peste 5.500 de ședințe, dar din astea, să spunem, 1.200 doar pentru afecțiuni neurologice — ce înseamnă, în fond, acest mix de cifre? Oare chiar e atâta nevoie sau se vrea să se arate cât de bine ne îngrijim copiii?
Investiția a depășit 65.000 euro, iar renovarea e, cum să spunem, posibilă datorită Asociației „Din Grijă pentru Copii” și a partenerilor sclipitori precum Clinica Medikali și HILS Development… Dar se aude din spate un freamăt de întrebări: oare toți acești bani se vor traduce în adevărată bunăstare pentru micuții cu probleme? Rămâne de văzut.
Cum explică Victoria Olteanu, președinta Asociației, e totul o responsabilitate împărtășită, dar lumea se întreabă: sunt chiar toți pașii aceștia reali sau doar o glob de cristal? E greu să nu te întrebi cât de reale sunt aceste promisiuni, mai ales când investițiile mari… eh, uneori dispar în neant.
Mai mult de 65.000 de euro – ce-o fi cu adevărat?
Intervenția timpurie, da, dr. Negoiță a pus accent pe asta, dar oare ceea ce oferă clinica respectată nu cumva e uneori doar o iluzie? Într-o lume în care părinții luptă pentru fiecare bănuț, să zicem că, „am decis să ne implicăm”, dar e ușor să pronunți cuvinte frumoase, nu? Cerem fapte, nu vorbe!
Spațiul acela modernizat cu săli dotate și aparatură ciudată, deși promite multe, dă senzația că doar maschează nevoile adesea ignorate, înlocuiește perete cu perete, dar oare ce se întâmplă cu sufletele copiilor care așteaptă? O bună bucată din recuperarea lor se întâmplă tot în afara acestor „ecrane” – așa că ce să înțelegem din toate aceste „Îngrijiri și Investiții”?
Oportunitate sau încă o făcută?
“Acest spațiu de recuperare nu e doar un plan dus la bun sfârșit,” spune Conf. dr. Toader, dar ce se petrece în spatele vorbelor frumoase? Recuperarea începe, foarte bine, din primele luni de viață, dar avem instrumentele necesare pentru a oferi tot ce e mai bun? Parcurile ar trebuie să fie pline, nu pline de promisiuni neîmplinite!
Noi ne dorim să vedem acțiuni concrete, nu doar o fațadă strălucitoare care luminează drumuri pline de umbră. Cât timp vom mai aștepta să vedem realitatea ieșind la iveală? Rămânem să ne punem întrebări, iar un singur răspuns e clar: Tot ce contează e copilul, dar în jurul lui, serviciile mai contează?
