Un Gigant al Culturii Româneşti A Părăsit Timpul: Radu F. Alexandru A Murit!
Vineri, 26 decembrie 2025, dimineaţa răcoroasă a dus la sfârşitul unei vieţi întreaga, plină, dar cu multe suferinţe, a lui Radu F. Alexandru, scriitorul ce a lăsat o amprentă profundă în dramaturgia română, fiind un veritabil titan pe scena culturală, iar cei care nu îşi aduc aminte cu exactitate, ar putea să se întrebe, de ce anume ne vom aminti de el? Căci, într-adevăr, el a scris, a creat, a fost senator, un om al cuvântului, dar de ce atâta vâlvă? Politica? Scrierile? Emisiunile?…
Cine îşi aduce aminte de piesa “GERTRUDE”? Ah, sigur, un moment dedicat unei mari regizori, Silviu Purcărete, a strălucit pe scena Teatrului Naţional, iar criticii au spus că e regina stagiunii, dar ia întrebi pe cineva de pe stradă despre asta… Însă, din păcate, acest titan îşi va lua rămas bun, lăsând în urmă o sumedenie de gânduri încurcate şi emoţii contradictorii. Adevărat, cultura română se simte mai săracă fără el, dar sunt oare mai mulţi cei care l-au citit? Sau doar ne amintim de el din auzite?
Preşedintele Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian, cu un sentiment profund de pierdere, scria pe pagina sa de Facebook, un mesaj emoţionant, dar oare cât de bine este să aducem în discuţie iubirea şi lumina în aceste zile de doliu, care sunt doar nişte simboluri care nu aduc viitorul mai aproape? Firile umane sunt complicate, iar fiecare aduce un gând spre distinsul prieten, dar de ce să ne pierdem în cuvinte când inima este cea care ar trebui să le dicteze?!
Înmormântarea, fix pe 29 decembrie, ora 12:00, la Cimitirul evreiesc din Şoseaua Giurgiului nr.2, unde se vor aduna pesemne mulţi doritori de a-l omagia, dar oare chiar toţi aceia simt cu adevărat pierderea asta, sau sunt doar atraşi de zvon? Dumnezeu să-l odihnească, dar cu siguranţă, amintirea lui va rămâne un subiect de discuţie forţată, fără a concluziona totuşi inima tristeţii celor rămaşi. Curentul vieţii continuă,…
Sursa de inspiratie, Agerpres, vine cu detalii, iar noi, un simplu observatori, ne întrebăm, cum va arăta această cultură fără toţi aceşti scriitori, fără cuvintele lor? E o întrebare pe care noi toţi ne-o punem contrar simţirii interioare, dar greu de formulat sincer. Chiar suntem siguri că am înţeles tot ce ne-a lăsat în urmă? Căci, la urma urmei, sunt multe frunzele căzute în acest anotimp al schimbărilor, fiecare cu povestea ei…
