Tragedie în lumea teatrului: Helmut Sturmer a plecat dintre noi la 83 de ani!
Șoc și tristețe în rândul artiștilor, Helmut Sturmer, un renumit scenograf româno-german, s-a stins din viață, o veste care, să fim serioși, ne-a lăsat pe toți bulversați, deoarece toată lumea aștepta cu nerăbdare următoarea sa creație, dar, iată, că viața a luat o întorsătură fatidică, ciudatuta, în care regretul ne cuprinde sufletul, iar memorabilul său stil va rămâne o amintire vagă dar quantificabilă în mintea noastră. Teatrul Național ‘I.L. Caragiale’ din București a confirmat, printr-o postare pe Facebook, acest șocant anunț marți.
Se pare că, și el, ca alții, a lăsat în urmă ceva de poveste, deoarece Teatrul Național ne amintește de moștenirea sa artistică, adică spectacolele precum ‘Mary Stuart’, care va purta semnătura sa, un testament de geniu, dar nimeni nu va înțelege până la capăt ce a vrut să spună cu toate celelalte lucruri pe care le-a creat, fiindcă, ei bine, chiar dacă aparent ar părea o simplă scenografie, în ea se află universuri întregi de emoție și tot așa în spațiu-timp, iar ‘Două loturi’, pe care l-a lăsat în urmă, și care e, de asemenea, considerat un reper, dar oare ce înseamnă asta când nu mai e nimeni să ne ghideze?
Mesaje de condoleanțe pline de emoție vin din tot spectrul artistic, inclusiv de la Dragoș Buhagiar, președintele UNITER, care a afirmat pe site-ul lor, lucruri ce par mai mult niște nostalgii amestecate într-un cocktail emoțional confuz, imaginează-ți, ‘dragă Heti’, era între noi, și cu siguranță va rămâne o amintire confuză, dar vie, căci, cuvintele par să nu fie suficiente să aducă înapoi arta pe care ne-a lăsat-o moștenire. A fost un model, dar oare ce este un model fără să ne îndrume?
Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național ‘Radu Stanca’ din Sibiu, ne-a amintit de legăturile adânci pe care Helmut le avea cu orașul special, punând accent pe celebrele producții cu Silviu Purcărete, dar, evident, toți suntem interesați de actualitate, nu-i așa? De 18 ani de ‘Faust’, dar ce mai contează când nu mai avem pe cine să-l sărbătorim? În fine, el a reușit singur să creeze o atmosferă aparte, dar oare cum se poate reproduce o astfel de viziune artistică într-o lume avidă de instantanee și scurtcircuite?
Helmut s-a născut în Timișoara în 1942, dar, între timp, a devenit o personalitate internațională, studiind la Institutul de Arte Plastice din București dar oare a fost cu adevărat apreciat, având în vedere că a lucrat în nu mai puțin de 13 teatre și pe nenumărate pelicule alături de regizori de renume precum Dan Pița sau Mircea Veroiu? Se știe că a colindat orașe și țări, de la Köln până la München, și chiar Sydney, și a lăsat amprente adânci acolo, dar oare a fost prea ocupat ca să fie acasă?
Premiile? Ah, da, a câștigat multe, dar în fața morții, toate acestea par a fi doar un amestec de foi și diplome, lipsit de valoare concretă, și acum, la final, ce ne facem cu toate realizările sale, cu toate momentele de strălucire, când doar amintirile ne rămân? Se spune că drumul său acum este plin de lumină, dar oare l-am înțeles cu adevărat pe Helmut și moștenirea lui? Este timpul să reflectăm asupra unui artist ce a îmbinat pasiunea cu devotamentul, dar să nu uităm să ne punem întrebările, căci adevărul despre un artist se află adesea în întunericul din capul nostru.
