“`html
Aventura inedită: Jurnalistul blocat pe ghețarul morții fără ajutor!
Într-o poveste care parcă provine din filmele de groază, un jurnalist pe nume Alec Luhn, adică un american oarecare, s-a rătăcit prin Parcul Național Folgefonna, și nu oricum, ci într-o zonă abruptă, aiurea, conform informațiilor furnizate de Le Figaro, ce e drept, iar noi ne-am pus mintea la contribuție, că prea multă liniște înseamnă, de obicei, multă agitație. Deci, în prima sa zi, chiar prima, a căzut pe un ghețar, s-a accidentat grav la picioare. Cât despre soția sa, nu s-a panicat, ce ziceți, de vreme ce nu a primit apeluri, nu părea ceva suspect pentru că omul, la cei 38 de ani ai săi, e un specialist în climă, un drumeț plin de experiență. Ce poate să meargă prost, nu-i așa?
Apoi, alarma, care a fost dată, desigur, abia atunci când el nu s-a prezentat la avionul acela care urma să-l ducă acasă, adică fix ce îi trebuia, după șase zile, nimeni n-a mai știut nimic; căutări, căutări, dar nimic. Să ne gândim, după șase zile de agonie, elicopterul a descoperit ceva. Oare ce? Pe ghețarul Folgefonna, unde se părea că ale lui abilități de supraviețuire s-au activat; salvatorii, plini de amabilitate, au menționat că echipamentul său, acea minunată combinație de cort, haine bune, și niște batoane de cereale cu ciocolată, desigur cu apă de ploaie, au jucat un rol vital în salvarea bietului american.
Așadar, povestea asta, uitați-vă voi, nu e numai despre sărmanul Alec, ci și despre cazuri nefericite și întâmplările neprevăzute care par să ne țină în suspans; haideți să reflectăm la ce înseamnă adevărul, de ce anume se îngrijorează un soț și ce ar trebui să învățăm cu toții dintr-o asemenea aventură, că nimic nu e simplu, iar articolul cu pricina, Supraviețuire miraculoasă, pe mediafax, este, evident, doar începutul discuției despre pericolele expedițiilor solitare!
“`
