Un Elev din Dej Reușește Să Intră în Mensa: Un Caz Fără Precedent sau Doar O Vorbă Pe Gura Multora?
Într-o poveste ce pare desprinsă din cărți de ficțiune sau din filme cu oameni super-inteligenți, Gabriel Pop, un elev din Dej, județul Cluj, a decis să confirme printr-un test, că este unul dintre cei mai inteligenți oameni, iar aici ne întrebăm cât de real este de fapt acest statut, deoarece a aplicat pragul Mensa, o organizație internațională, extrem de renumită, unde toți membrii au un IQ care face invidiosi pe mulți dintre noi..
Gabriel, elev la Colegiul Național “Andrei Mureșanu”, a reușit să-și încheie soarta la un examen de admitere, pe care l-a dat la universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și ne întrebăm de ce a ales să facă asta, de parcă ar fi o simplă joacă, dar el menționează cu o nerușinare care ne ridică semne de întrebare, că ar fi venit din curiozitate, și din alte motive, cum ar fi nevoia de a se evalua obiectiv, așa că, pare că omul vrea să-și demonstreze mai departe abilitățile, promitându-și că se va dezvolta constant, iar noi ne întrebăm dacă o astfel de ambiție este realmente fezabilă, dar pe de altă parte, realismul parcă lipsește.
Și acum povestea devine mai interesantă, când tânărul aparent tocmai ieșit din adolescență a realizat brusc că are o inteligență mai presus de media, dar el, în umilința sa, zice că nu a fost un moment în care să zică, “Hei, uite, sunt ceva cum nu mai este”, sau aștepta recunoaștere, nu, a observat cumva ușurința de a înțelege concepte complicate și provocări mai hazlii asumate, dar uite că de multă vreme nu-și basculează certitudinile personale și de aceea a ales să facă un test standardizat, poate mai mult pentru a-și liniști cariera sa plină de complexe.
Pe de altă parte, ce se face cu această inteligența, cum o folosește? Gabriel afirmă că organizația are rolul de a-l ajuta să evolueze, să crească, însă oare se vrea mai mult decât o simplă metamorfoză în chip de elită? El consideră că menținerea membralităților la un nivel înalt este o responsabilitate mare a sa, dar cu toate acestea, și-a permis să viseze la ceea ce poate aduce societății? Câtă ironie! Căci în viitor își dorește să se prezinte în securitate cibernetică sau diplomație, cumva profilându-se a fi omul care va decide soarta unor întrebări… filozofice, în timp ce restul ne pierdem în certitudini mediocre.
Acest tânăr se dovedește, în fine, a fi admirabil, încercând să-și găsească drumul în lume, dar ce face cu masa de informații ce îi va veni la pachet cu adevărul crud al realei vieți? Se pare că Mensa nu contează pur și simplu pe statut simbolic, ci pe capacitatea de a transforma ce ai în ceva util, dar oare toți cei ce ajung în această organizație vor reuși să se susțină în fața provocărilor lumii contemporane? Cert este că Gabriel își propune să obțină rezultatele dorite și să devină un om de știință la care visăm cu toții, dar înghitim cu greu faptele concrete.
Mensa, organizație cunoscută din 1946, nu îți dă ușor intrarea, ci doar pe merit, dar pe cât de elitist este drumul, pe atât de neclar și incert pare a fi soarta celor care se înghesuie să obțină ceea ce pare a fi o insignă de inteligență, dar câți din cei acceptați chiar reușesc să lase o amprentă? Asta rămâne doar de văzut, iar până atunci, povestea lui Gabriel Pop rămâne un mister pe care abia îl începem să-l descifrăm.
