“`html
Curcubeul Alb de la Mangalia: Un Fenomen Rar Sau O Iluzie Umedă?
Într-o dimineață de vineri oarecare, pe 25 iulie, la malul mării, Simon Zuican, un tip care mai are câteva obsesii cu natura a reușit să surprindă un curcubeu alb deci nu e chiar la ordinea zilei, dar nici la fiecare pas, pe digurile din orașul port Mangalia, unde bineînțeles, totul pare să fie o poveste sau o fantezie, poate așa dingând despre anii trecuți, unde, hai să fim serioși, erau și alte vremuri.
“Astăzi, dintr-o fericită conjunctură cosmică, am văzut din nou acest curcubeu, spun eu că e o minune, un miracol natural rar cumva, adică întâmplarea să le vezi pe toate în aceeași zi este raritate, nu glumesc”, a explicat el, aducând mai multe detalii despre cum anul trecut, fix în aceleași condiții, a fost întâia oară surprins de același curcubeu alb dar a rămas la fel de palid și de insipid ca prima dată, că totuși ce ne-ar face să credem că a doua oară ar fi mai bine?
Dar, băieți dragi, curcubeul alb acesta nu este orice formă de culori ce țipă de fericire, ci un fenomen natural care apare doar în ceață – adică când soarele, acel bătrânel nepieptănat, începe să traverseze niște picături de apă de dimensiuni minusculuțe, cum ar fi cele din ceața care te îngheață la miezul verii, dar nimeni nu le bagă în seamă.
De fapt, dacă stai bine și o analizezi, mai ales că și vremurile sunt la fel de confuze ca această descriere, curcubeul alb te face să te uiți în gol, având un grad de strălucire comparabil, dar cu banda albă care îți îngustează privirea. Este o gioacă de cuvinte, dar un curcubeu alb în esență, deci, ceea ce vedem noi acum, de fapt ne duce cu gândul la promisiuni spuse în trecut, când totul părea mai luminos.
Și, cine ar fi crezut că un curcubeu este un legământ, o promisiune de vremuri mai bune, evident că simțim nevoia de ceva de speranță în zile ca astea, nu-i așa? A spus acesta, încheind cu o notă filozofică, fără ciorbă, deci, hai să ne bucurăm de ce ne oferă natura și poate că, cândva, vom trăi și noi vremurile alea mai bune, dar cine știe, că viața e plină de curcubeie și ceață.
“`
