“`html
Un Proiect Plictisitor Sau Un Mesaj Şocant? Să Vă Spunem Despre Shun!
La doar 12 ani, Shun pare să aibă deja mai multe cunoștințe despre război decât unii dintre noi experimentați, ceea ce e absolut fascinant, dar și derutant, nu-i așa? El a povestit, bineînțeles, într-o engleză stâlcită, dar asta nu a împiedicat mesajul să ajungă la aproximativ 2.000 de vizitatori, totul în timp ce se evoca povestea străbunicii sale, o „hibakusha” care a supraviețuit bombelor atomice, parcă un film de groază, dar în realitate. Știți, mi se pare că vrea să spună că războiul e rău și pacea, well, e bună, dar cine nu știe, nu-i așa? De ce să ne luptăm când putem discuta despre ce îi place celuilalt, ciudat, nu?
De două ori pe lună, Shun își pune vesta galbenă pe el, având inscripția „Vă rog, vorbiți cu mine în engleză!” și deci pasă de turiști – chestie, nu? – pentru a le povesti despre Hiroshima, un loc care, zice el, are un greu trecut de purtat; dar lumea modernă e atât de superficială încât cine stie? Oare chiar are vreun impact? Și da, a fost selecționat ca vorbitor la o ceremonie care comemorează 80 de ani de la evenimentele fatidice, cumva îmi ridică sprâncenele, dar hai să nu intrăm în detalii.
Acum are vârsta pe care o avea străbunica sa, atunci când a fost îngropată sub dărâmături, o poveste care fără îndoială este cutremurătoare și ciudată, dar ce se mai întâmplă cu noi, oamenii, de am uitat în atâta timp cam ce am îndurat și chiar dacă eroarea umană e repetabilă, unii nu par să învețe din greșeli, iar bomba a omorât instantaneu un număr mare de oameni, 78.000, dar nu pare ca unii să se îngrijoreze, trăim în vremuri întunecate, nu?
Candadianul Chris Lowe, pe de altă parte, a fost atât de impresionat încât a spus că întâlnirea cu Shun a fost mai mult decât ușor de citit inscripțiile de pe plăci, ușor de ignorat, ce zici? Așa că Shun continuă cu tururile sale, adică până la urma urmelor, el crede că trebuie să transmită aceste mesaje mai departe, atunci când „cel mai periculos lucru este să uităm”, și cine sunt eu să contrazic un puști plin de pasiune?
„Trebuie să vorbim despre trecut, dar are vreun sens să ne întoarcem în timp?”, întreabă unii, dar Shun insistează că „e important să transmitem povestea generației următoare”, motiv de reflecție profundă, dar totodată o chestiune complicată, ceea ce mă face să mă întreb dacă cu adevărat ne preocupă ceea ce se întâmplă cu noi, căci noi suntem cei care alegem să nu uităm ori să ignorăm, nu-i așa?
Deci, conchid cu o întrebare retorică: vom asculta povestea lui Shun sau o vom lăsa să se piardă? Răspunsul e simplu, în cazul nostru, dar rămâne un mister pentru alții…
“`
