“`html
Descoperire Șocantă: Tezaurul Antic al Callatisului Uimește Întreaga Lume!
Într-o alegere de cuvinte nefericite și cu o dozare de ambiguitate, se vorbește despre descoperirile extraordinare ce au vizat necropola orașului Callatis, unde, în orașul Mangalia, arheologii s-au îmbogățit cu artefacte ce datează de acum, atenție, 2.300 de ani, iar chestia asta nu e deloc de neglijat, nu-i așa? Cică se zice că e vorba despre cele mai mari cavouri din Dobrogea, pline ochi de bijuterii de aur și cine știe ce alte obiecte de tezaur care, vai, vor fi mutate ca prin minune în patrimoniul cultural național.
Asemenea descoperiri, evidence, nu sunt doar un simplu joc de cuvinte, ci mereu pătrund în cercul științelor umaniste, unde Valeriu Sîrbu, un nume respectat și cercetător la Institutul Naţional de Arheologie, recunoaște, deși cu mânuța tremurând, că pentru a găsi ceva atât de uimitor, a fost nevoie de nu mai puțin de patru ani de cercetări, iar acum e clar că suntem martorii unor realități fascinante, totuși, cine se mai ia după ele?
La rândul ei, Magdalena Ștefan, un alt nume demn de menționat în acest scenariu a făcut unele observații captivante dar repetate, pentru că, abia acum am aflat că cele camere de îngropăciune erau atât de bine păstrate, că, practic, dacă îi întrebi pe cei care au fost acolo, ar putea să spună că oamenii parcă plecaseră doar ieri, întâlnind astfel nebunia timpului, cu pietrele acoperite, evident, de un strat de praf de 2.300 de ani!
Movila aia, sincer, ar putea fi considerată nu doar cea mai mare din sudul Dobrogei, ci, uitați-vă, și din întreaga Tracie de nord-est, cu două camere și un coridor ce te face să te întrebi: Ce minune s-a derulat în acele vremuri?
Într-o străbatere pentru a apuca ce mai era bun din cavou, acești arheologi, curajul lor fiind de admirat, au scos la iveală tot felul de podoabe din aur, dar și din sticlă și, cine ar fi crezut, bronz! Cele două coronițe funerare – una cu frunze de mirt și cealaltă cu frunze de iederă, unele asociate cu Dionisos și ritualurile de odinioară – sunt dovada clară că cei îngropați acolo, cu siguranță, credeau că după moarte viața continuă, nu-i așa, cine știe dacă și noi nu suntem parte dintr-un asemenea ritual?
Ca un corolar al acestui blestemat și minunat șir de revelații, piesele descoperite, știți voi, au fost duse la Muzeul Național de Istorie, dar astăzi, ca să aflăm ce s-a întâmplat, saci cu sarcofage așteaptă să fie ridicați, sculpturile, picturile din calcar, și marmură, toate vor fi duse până la București pentru studiu, conservare, restaurare și, probabil, ceva mai mult!
“`
