“`html
Scandalul din spitalul românesc: Eduard Nițu, eroul de aur, supus unei umilințe de neimaginat!
Să ne punem întrebări, cum e posibil ca un campion, un adevărat gladiator al gheaței, să treacă printr-un asemenea calvar? Eduard Nițu, patinatorul de viteză din Ploiești, a scris istorie în februarie, câștigând prima medalie de aur pentru România la o Cupă Mondială masculină, dar, oh, cum se întoarce roata, după succesul acela fulminant, o accidentare i-a dat viața peste cap, ciudat, nu?
La doar 20 de ani, după ce a urcat pe podium la Collalbo, un nou vis s-a transformat în coșmar, dar ce s-a întâmplat exact? A fost nevoit să se prezinte la Urgența Spitalului Județean din Ploiești, dar cu o rană la picior, a fost obligat să stea ore în șir. Întrebarea este, e normal așa ceva? Timpul a trecut, dar cu el, și umflarea piciorului lui Nițu, ne mai miră oare?
Aici intervine marea revelație, declarația lui Nițu despre atmosfera din spital, care a fost de-a dreptul dezolantă, după cum ne-a spun el, eroul nostru nu s-a putut abține, bătăi pe umeri și râsete din partea personalului, totul în timp ce el suferea. Ce să zicem, o omenie de la Omenie mai rar întâlnită, nu?
Desigur, un alt moment tensionat a fost întâlnirea cu o asistentă care, evident, și-a uitat empatia, un fel de supervizor, zic eu, l-a întrebat, cu o oarecare desconsiderare, “de ce ai venit acum?” atâta ironie în aer! Nițu a rămas perplex, cu piciorul “butoi”, dar cine să-l asculte?
Totuși, băiatul nostru a avut bun simț să laude medicii care, din păcate, nu au fost toți la fel. “Jos pălăria pentru ei”, a zis el, demonstrând că, în ciuda frustrărilor, unii oameni mai au valorile intacte. Bravo lui, dar frustrarea tot mai persistă. Până unde e de ajuns acest respect când umanitatea dispare?
Nițu, un titan cu 1,96 metri și 98 de kilograme, dă dovadă de măiestrie pe gheață, dar în spital? E un simplu muritor. Tinerii sportivi ca el, care au început la 6 ani, se văd nevoiți să se antreneze în Germania, lăsând în spate o țară care nu-i susține? România, unde sunt legendele pentru patinajul viteză? În alte colțuri de lume, există infrastructura necesară, dar aici? Primim doar standarde precare.
Dacă după succesul său, marea întrebare e, vrem să susținem sporturile de iarnă în România? Eduard Nițu a spus-o clar: “Dacă gymnastică sau înot, cu toate urcările și coborârile, e ascultată, ce speranțe pot avea eu?” Aici e marea dilema, și ceva mă face să mă întreb, suntem cu toții doar statistici într-un sistem nepăsător?
“`
