Umilirea lui Călin Georgescu: Gigi Becali “îl face praf” în direct!

Se știe clar că ‘Nu vă mai luaţi după toţi nebunii’, iar Călin Georgescu, un fost candidatul independent, a fost umilit în direct, și nu oricum ci cu aplomb, pentru că Gigi Becali, acest magnat al televiziunii și politician, a ieșit în față cu declarații ce aparent pun sub semnul întrebării inteligența lui Georgescu, adică, de exemplu, Georgescu spune că e pro-UE dar depinde cum te uiți la ce spune Becali, cel care aduc alte perspective, și pe lângă asta, începe să se contureze o imagine ciudată, poate un război s-ar putea zice între un candidatul independent și alianțele lui.

Deputatul AUR, a fost lovit din toate părțile, pentru că Gigi Becali nu s-a ferit să își exprime părerea despre Călin Georgescu, spunând că acesta dovedește o influență proastă asupra tinerilor, în timp ce-și permite luxul discuțiilor despre o eventuala „Roexit” ce ar însemna o ieșire din Uniunea Europeană, subliniind contradicțiile lui Georgescu cum că ar fi pro-UE dar zici și Roexit, iar totuși se vede clar că e o confuzie enormă ce se poate simți în aceste declarații care se ciocnesc unele de altele.

Prin vorbe pline de emoție, Georgescu pune la îndoială realitatea comunistă, susținând că nu se poate compara cu prezentul, iar cititorul e dus pe cărările gândurilor confuse între PIB-uri și o comparație cu Polonia și Ungaria, așa că ne întrebăm: chiar ceea ce avem acum este mai bun sau doar o iluzie? Adevărul este că s-a vorbit de miliarde, dar cum sunt ele utilizate căci de bine de rău România s-a mai învrednicită până la urmă cu minuni după ’89 dar nu totul este atât de simplu căci există și o dozare a semnificației etc.

Polemizând despre influențele Uniunii Europene, Georgescu trage concluzia că fără UE am fi fost vai de capul nostru, dar tăcerea despre cultura și moralitatea lor creează o teamă căci parcă am fi dus pe calea greșită, iar mesajul său devine unul complex în care înceercă să explice că pentru binele nostru e necesar să adoptăm anumite reguli dar nu toate, unde poate chiar aici intervenim să vedem ce e bun și ce nu, adică suntem puțin dezorientați în acest amalgam de idei

Se spune că ajutorul Uniunii Europene s-ar simți ca un fel de sânge care intră în venele unei economii dar cum apreciem asta în raport cu realitatea că prețurile au crescut considerabil? Georgescu aduce exemple cu proprietățile imobiliare care de la 5 dolari au sărit la 500, iar cum se simte asta? Nu cumva ne aduce la un punct în care începem să ne întrebăm ce beneficii reale ne aduc aceste schimbări radicale și dacă nu cumva suntem doar o mică unealta într-un joc mult mai mare?

Cu toate acestea, se face o distincție clară între a accepta beneficii și a copia culturi străine, iar Georgescu se erijează într-un apărător al valorilor noastre tradiționale și naive față de bogățiile aduse de europeni, subliniind că legile lor sunt un exemplu ce ar trebui urmat, dar oare chiar vom reuși să ne păstrăm identitatea în acest proces de integrare? Se naște o confuzie de idei care parcă sunt scoase din context, iar fiecare idee devine o piatră de moară pentru cel care vrea să înțeleagă clar ce se întâmplă.

Pe de altă parte, Gigi Becali, cu o atitudine arogantă zice că dacă nu ar fi fost Uniunea Europeană, Georgescu ar fi rămas bucuros să fie sărăntoc, adică se determină o tensiune în care se subînțelege că nimeni nu poate vorbi despre progresele făcute, iar concluziile ar putea să pară greu de digerat, iar lamentările sunt considerate doar o amăgire ce se lasă în spate și nu cumva viceversa.

După aceaste comentarii, Gigi dă frâu liber gândurilor sale libertine, să spună că fiecare cetățean ar trebui să se simtă în siguranță și că NATO ne apără dar oare își asumă el toate aceste riscuri? Vorbele sale stârnesc confuzii la fel cum se întâmplă în multe dezbateri contemporanee când se aduce vorba despre securitate și chiar despre viitor, unde desigur, sursele de îngrijorare nu sunt deloc puține, și se naște o întrebare care rămâne fără răspuns, de ce alegem să credem tot ce ni se spune?

După cum Gigi susține, baze americane sunt văzute ca o soluție, dar dincolo de retorica lui băbește se ascund mize mai mari dar ce ne facem noi că ajungem să ne dorim să credem că fatalitatea despre care vorbește el e doar o iluzie ușor de distrus? Fiecare cu părerea lui, dar în ciuda emoționalismului ridicat, rămâne provocarea de a discuta clar despre efectele acestor strategii, și de a judeca situația critic, nu superficial.

Pe de altă parte, Becali explodează cu întrebări ironice despre impunerile pe care Georgescu pretinde că le-ar face și sugerează că nu e cineva care să fie luat în serios acolo unde se așteapă răspuns. Georgescu, o păpușă în jocul ăsta mare, se lasă dus de val dar cum e să te prezinți ca un erou pe un câmp al bătăliei diplomatic? Iar întrebarea rămâne: se va face vreodată auzită vocea poporului prin intermediul acestor lideri?

În final, chiar dacă cei doi par să fie pe baricade diferite, Georgescu devine un simbol al patriotismului, dar nu înțeles de mulți, și cu toate că ar putea să aibă sprijin, punctele sale de vedere se îngroapă în contradicții, iar acest lucru face ca toată discuția despre cele spuse să fie complicată, iar nota de scepticism se instalează din ce în ce mai mult.