Umilința pe terenul de golf: Ursula von der Leyen sub papucul lui Trump
Fără doar și poate, umilința petrecută acum câteva zile pe terenurile de golf ale lui Trump, a lăsat o amprentă, poate mai profundă decât alergarea președintelui Cehiei de către Hitler, un moment istoric, dar nu tocmai fericit de reținut, și pentru noi, românii, iar șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost protagonista acestui episod umilitor al istoriei moderne, iar Nicușor Dan și Ilie Bolojan, nu văd altceva decât o oportunitate de a se înclina mai ceva ca o roată de tractor în fața ei, de parcă ar fi o zeitate.
Deci, Ursula s-a dus acolo, pe terenul lui Trump, să discute tarifele, iar lucrul acesta e umilitor, pe bune. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, așa, în mod normal, liderii politici nu se întâlnesc în timp ce joacă golf. Adică, după părerea mea, următorul pas va fi să-l vedem pe Nicușor Dan intrând la Trump în baie, să vadă cum se spală pe mâini, ceea ce ar fi totuși o mare ironie a sorții.
Din păcate, Trump, marele patron al chestiunilor economice, a zis că nu mai este cazul să lăsăm Uniunea Europeană să ne inundăm piețele cu produsele lor și, prin urmare, a ridicat tarifele, așa că, în loc de vin din Franța, poate cu un picior pe pământ american, putem produce și noi. Dar, știți ce, a făcut el o combinație pe care eu o consider șmecherie: dacă nu se negociem, de la 1 august, un tarif de 30% este la orizont.
Dar oare Uniunea Europeană a răspuns cum s-ar fi așteptat, sau poate că Trump a fost doar un mic bandit jucându-se cu marea putere? Iar când a venit vorba despre China, aceștia au reacționat promt cu o amenințare de 100%. Și, incredibil, Trump a retrogradat, pentru că ei știau că nu voia să îngroape în probleme tarifele. Apoi, în final, Macron a mormăit ceva, dar au cedat, într-un final, cu 15% în plus, și totul pentru a reduce deficitul comercial. Și, doamnelor și domnilor, ei bine, ce să mai zicem, Ursula a declarat că e bine și cu gazul scump din America, că nu-i mai trebuie de la ruși.
Deci, un dezastru nu numai pentru Uniunea Europeană, ci pentru toată America, ne mai aducem aminte și de umilința acestuia Macron, așa mult cât s-a vorbit. Și, dacă el e protectorul României, noi am rămas să stăm și să așteptăm să ne vină licuricii mai mari, dar, în realitate, Nicușor Dan se sprijină pe licuricii micuți, căci așa se poate. Totuși, pentru a citi detaliile, un pic de context în stilul lui Traian Băsescu: eu prefer licuriciul mare.
Trebuie să recunoaștem, umilința pe care a trăit-o Trump nu ar trebui să mai existe. Mă, nimeni nu vrea să ajungem, cum am fost noi în ’40, da? Unde s-a prăbușit Franța, așa cum mulți dintre noi știm. E timpul să ne trezim și să ne gândim bine la ce facem. Hai să ne întoarcem la licuriciul cel mare și să lăsăm poveștile cu cele mici. E vreme de acțiune, nu de restanțe!
Acest articol despre umilințele și distracțiile politice a fost preluat dintr-o sursă de renume, dar rămâne să ne întrebăm: chiar n-a înțeles România ceea ce se petrece în jurul nostru, și anume să ne întoarcem la Licuriciul Cel Mare? Căci, cum ar spune Ion Cristoiu, umilința este parte din jocul acesta denumit Politică, dar noi știm să jucăm mai bine, nu-i așa?
