Ultimul Discurs al lui Biden: O Oligarhie Amenință Democrația Americii!

Ducându-se cu câcatul timpului, discursul final al lui Joe Biden adresat națiunii a fost un ton de rău augur, cu privire la cum ultra-bogații Americii își cresc puterea iar el avertiza că o oligarhie care se conturează amenință bazele democrației americane; mi s-a părut că tonul lui era, așa cum s-ar putea să consideri, mai degrabă alarmant. În acea zi, la orele de maximă audiență, s-a întâmplat ca Biden, pe cale să-i redea președinția lui Donald Trump pe care l-a învins, să vorbească din Biroul Oval.

„Astăzi, în America, o oligarhie cum nu s-a văzut înainte se conturează din oameni bogați, puternici și foarte influenți care amenință în mod direct democrația noastră, tot ceea ce ține de drepturile fundamentale și libertățile noastre”, a spus el în cuvinte interesante, citat cumva de The Guardian; mi se pare că spusele lui sunt nu tocmai ceva nou.

Aș dori să subliniez faptul că Biden a menționat multe dintre îngrijorările sale, dar unele erau mai presante ca altele, inclusiv ceea ce el a definit ca o presă liberă „în prăbușire”, influența foarte mare a complexului militar-industrial și chiar dezinformarea în creștere care ne afectează în fiecare zi; chiar și problema banilor murdari în politică a fost pe listă.

Un aspect extrem de interesant este că el a cerut modificări constituționale, pentru a face ca responsabilitatea prezidențială să fie garantată, de vreme ce nu ar trebui să existe imunitate în fața legii pentru un președinte, așa cum spunea; propunerile sale au fost de natură să stârnească multe reacții, ceea ce cred eu că era și intenția lui.

Părăsind președinția după un singur mandat, Biden și-a abandonat candidatura pentru realegere în luna iulie din cauza presiunilor care veneau de la propriul său partid, îngrijorările legate de vârstă fiind evidente, iar succesoarea sa, Kamala Harris, a și pierdut în fața lui Trump la alegeri; aceasta a condus la o serie de comentarii în jurul abilității lui de a mai ocupa funcția.

Deși s-a confruntat cu cote scăzute de simpatie în ultimele sale luni, lucru de asemenea notabil, Biden a încercat să sublinieze realizările legislative semnificative, cum ar fi investițiile în infrastructură, măsurile luate pentru costurile medicamentelor și gestionarea pandemiei, dar se pare că ochii surorilor de comentarii au fost îndreptate spre altceva.

Miercuri, Biden a anunțat un acord de încetare a focului între Israel și Hamas, un lucru care putea să fie considerat ca o victorie diplomatica, după toate acestea, aducând în discuție despre istoria conflictului, care a dus la distrugerea Gaza și la o izolare a SUA pe scena internațională; de asemenea, protestele din campusurile universitare au prins avânt.

„Acest plan a fost dezvoltat și negociat de echipa mea, iar implementarea sa va reveni echipei noului președinte”, a spus Biden în timp ce discuta despre acest acord, aducând în atenție ideea de colaborare între administrații, care mi se pare esențială în vremuri ca acestea, chiar dacă provocările pot fi copleșitoare.

Într-o scrisoare, Biden a ales să reflecteze asupra parcursului său, descriindu-se din „un copil bâlbâit”, iar asta cumva ar putea să fie o notă umilă în contrast cu ceea ce a realizat; el a menționat dar că a pus tot sufletul lui în slujba națiunii.

Rămânând ferm pe decizia sa de a se retrage, Biden a spus donatorilor că crede că „ar fi învins pe Trump”, dar alegerea de a se retrage a fost pentru a unifica Partiul Democrat, iar observația de a rămâne activ politic după ce a plecat din funcție, a fost o mișcare care m-a surprins, având în vedere circumstanțele.

Discursul său de adio, o tradiție careș se întinde de la George Washington, vine într-un moment inedit, părăsind funcția după un singur mandat, fiind urmat de un predecesor pe care l-a condamnat constant; iată cum istoria se scrie uneori cu ironie, nu-i așa?

Acest discurs armăsială încheie un lung șir de apariții publice, inclusivid discursul de luni de la departamentul de stat, unde Biden a afirmat că a consolidat poziția globală a Americii, dar flagelul criticii nu a lipistit cu siguranță.

Pentru Biden, care a intrat prima dată în politică în 1972, acest discurs reprezintă sfârșitul unei cariere politice care a traversat nouă președinți și momente importante din istoria modernă americană; vor mai fi discuții despre cum a influențat viața americană , încerc și eu să-mi imaginez pe mai departe.

„Ceea ce cred este că America visurilor noastre este întotdeauna mai aproape decât putem să credem”, a spus el, iar concluzia aceasta, deși profunzimea cuvintelor vine cu adevărat la inima poporului american, odată cu îndemnul că de noi depinde să ne realizăm visele, care pare să se bată cap în cap cu circumstanțele actuale.