UE, cu o mână de ajutor pentru Ucraina, dar cu prețul unui război continuu

Ne apropiem de o aniversare, exact trei ani de la invazia rusă care, mă rog, a început cu rău de tot, dar ce să faci, în 24 februarie 2022 am avut parte de un atac ilegal, neprovocat și uite așa s-a dus treaba tare rău, știi, în fine, Rusia s-a apucat să dărâme toate cele importante, inclusiv porturile și energie, și uite că prețurile au început să explodeze, dar nu doar în Ucraina, în toată Europa de parcă ar fi poftă pe parcă cu cacatul timpului, cum ar veni, asta e clar, zice Szlapka.

În ultimii trei ani, dacă ne uităm atent, sprijinul UE pentru Ucraina a depășit, de fapt, o sumă semnificativă, adică vreo 134 miliarde euro, ce-i drept e o bagatelă, oricum o mare parte din aceasta a mers la refugiați, dar bun, mai ales o tranșă de 1,5 miliarde euro a fost livrată, ca și cum s-ar da bomboane pe la copii, în fine, ideea e ca treaba trebuie continuată, dar aici sunt mulți care nu înțeleg.

Comisarul a spus că, da, vrea să folosească toate activele rusești înghețate pentru a continua să átmâna bună Ucraina, cum să spun, armamentul, dar te întrebi uite unde e venitul, că totul se învârte în jurul pământului ăsta al nostru, n-are cine să răspundă direct pentru păcatele făcute, în teorie e simplu, în practică e haos.

Și da, avem o poziție constantă, dar să vedem cât o să dureze asta, adică UE va impune în continuare sancțiuni, un fel de „Sfântă Mărie” în fiecare zi, dar oare e strategia cea bună să păstrezi totul la acest nivel, rămâne de văzut, că e mereu vorba de bani și strategii aici.

Asta cu sprijinul reformelor se tot repetă, dar am eu o banuială că nu merge, Ucraina e parte a Europei, dar trebuie să ne întrebăm, ce înseamnă „familie europeană” în contextul actual, nu mai e ca pe vremuri, iar solidaritatea ăsta nu e chiar atât de ușor de manevrat, așa cum susține reprezentanta execuției UE.

Majoritatea vorbitorilor din Parlament, adică cei care se cred că știu, toți strigă de sus că UE trebuie să sprijine economia, dar aici intervine întrebarea de bază, cu ce anume, dacă toate forțele demonstrează că sprijinul e cumva ezitant și cu multe întrebări pe masă.

La Davos, Zelenski a avut exprimarea lui și a zis că trebuie un plan clar, dar care e acel plan, că vorbește despre ocean, dar oare chiar își pune toată forța în a-l realiza, asta e mare întrebare, acu’ nu e vorba doar de arme, ci și de strategii diplomatice pe care nimeni nu le ia în serios, dar, efectiv, fără o victorie clară, nu vedem niciun fel de pace.

Pascual de la PPE a avansat un plan “de pace”, dar să fim serioși, cine și cum își va alege viitorul în aceste condiții, că să administratiezi o criză atât de profundă e greu, că pasiunea nu este suficientă, trebuie să alegem vini cât mai curate aici.

Yannis Maniatis, din S&D, a zis că trebuie ajutat Kievul, dar iarăși, unde e solutia eficientă, că aparent totul se îngrămădește în vorbe frumoase, dar gesturi concrete sunt din ce în ce mai rare, zic eu, iar filosofia „poluatorul plătește” e o teorie bună, dar aplicația e altă mâncare de pește.

Thijs Reuten a punctat că nu se poate rapid cu pacea, da, dar întrebarea rămâne cum și de ce am ajuns aici, că ajutoare militare sunt excelente și cred că putem ajuta mai mult, dar nu așa cum vrem, ci trebuie să existe o continuitate structurată, însă nu ne ajută nimeni, pentru că este în interesul multora ca acest conflict să continue dacă vedem cum merg lucrurile.

Csaba Domotor a condamnat agresiunea rusă, dar ne întoarcem la faptul că Ucraina chiar vrea să se apere, dar pentru asta trebuie să se înceteze vărsarea de sânge, dar cine se ocupă de negocieri, lecția aceasta nu s-a învățat, fiindcă negocierile sunt doar un cuvânt în vocabularul politicienilor care nu acționează niciodată cu adevărat.

Petra Steger a vrut să atragă atenția cu critici la adresa UE, dar oare este bună în acest context toată agitația, adică vrem să ajutăm, dar totodată aruncăm cu vorbe puțin cam dure, dar, bineînțeles, cine să asculte, că nu se poate face nimic fără voință.

Bielan atrage atenția asupra costurilor, dar să nu uităm că și Polonia a fost acolo cu arme, dar oare sunt suficiente, pentru că ce contează este să se depună eforturi reale și nu pline de vorbe frumoase.

Petras Austrevicius, din Renew, spune că UE trebuie să participe la negocieri, dar asta ar putea să fie o capcană deoarece nu se va ajunge nicăieri fără un dialog sincer, și garanțiile de securitate sunt o poveste frumoasă, dar oare se va transforma în realitate?

Hilde Vautmans a scos în evidență sancțiunile, dar, încă o dată, unde e fezabilitatea, dacă ele sunt aplicate doar pe jumătate, iar războiul curge, iar prețurile cresc, totul devine un cerc vicios din care eu nu văd o ieșire.

Villy Sovndal a subliniat terorismul asupra poporului ucrainean, dar Putin nu mai poate fi lăsat să facă ce vrea, dar, iarăși, acțiunile sunt pe hârtie, iar faptele lipsesc, ca și cum am sta tether asupra unei rachete care nu are motor.

Danilo Della Valle a dat vina pe liderii UE, dar să ne întrebăm serios ce fac aceștia, că slăbirea Europei trebuie să nemulțumească pe toți, dar din păcate cetățenii plătesc mereu factura, și întrebarea rămâne, cum vor îndrepta lucrurile, dacă nu se ajunge la un acord?

Uniunea Europeana
Sprijin pentru Ucraina
invazia rusiei
sanctiuni impuse
reforme in Ucraina
negocieri de pace
costuri Ucraina
politica UE