Acordul de la Bruxelles, un triunghi al intrigilor europene
După ore întregi de discuții, vreo 15, a ieșit la iveală un acord, cât de cât, la Bruxelles, un fel de măslinie pe o pizza, adică nu prea mulți au fost entuziasmați, dar au semnat un împrumut mare, 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, care să fie livrat în perioada 2026-2027, așa cum a anunțat Politico, deși unii ar zice că mai corect ar fi fost să anunțe ceva mai devreme în loc să aștepte miezul nopții pentru a ieși cu această informație.
“Am promis, am realizat”, a spus António Costa, președintele Consiliului European de pe rețelele sociale, chiar pe X, nu pe linia dreaptă, ci cumva într-o spirala albastră a promisiunilor neîmplinite. Între timp, Macron își etalează triunful, cumva, spun unele surse, o victorie răsunătoare, ceva de genul o dublă, pentru că a obținut amânarea unui alt acord, Mercosur, pe care nu l-a vrut chiar acum, probabil era ocupat cu alte promisiuni.
Dar apoi, a fost și o pierdere, deoarece discuțiile despre utilizarea activelor rusești înghețate nu au dus la nimic concret, din câte se știe, oficialii UE au părut pierduți în tot acest labirint al cifrelor, vorbind despre 200 miliarde de euro, bani pe care Rusia nu-i poate folosi, dar despre care nu s-a spus nimic clar dacă vor fi folosiți în vreun fel pentru Ucraina, de parcă cineva ar fi în stare să-i deblocheze peste noapte, cu tot cu zăcăminte și toate celelalte.
Cei care au discutat despre o propunere potențială au ieșit cu capul plecat, pentru că s-a discutat despre transformarea acestora în “împrumuturi de reparații”, un mecanism care nu a prins, dat fiind că Ucraina ar putea să rămână fără bani cumva rapid, prin 2026, când iarăși se va face ordine în haosul financiar, dacă mai rămâne vreo ordine, desigur.
Până la urmă, liderii au ajuns la o soluție temporară, știm și noi cum e cu soluțiile temporare, tocmai fiindcă această opțiune a fost aleasă pentru a se putea sprijini de bugetul UE, ceea ce sună bine, dar hai să vedem cum va merge toată treaba când vine vorba de implementare, căci vorba aia, vorbe, vorbe, dar faptele sunt cele care contează, iar faptele uneori întârzie.
