“`html
UE și Ucraina: Un Tango Politic pe Fundalul Războiului și Al Sancțiunilor!
Deci uite, Antonio Costa, președintele Consiliului European, a spus chestii despre Ucraina și pace, ca și cum ar fi o minge pe un teren de fotbal, constantă și plină de energie și optimism, dar știm cu toții că discuțiile astea cu sancțiuni împotriva Rusiei sunt ca un cerc vicios, iar Uniunea Europeană este acolo, așteptând cumva să își susțină prietenul din est fără să-i pice obrazul, dar nu prea merge, adică da, e mișto, dar toată povestea poate deveni o ciorbă de idei care nu se leagă.
Așadar, liderii ăștia de prin UE se pregătesc să decidă, ce să facă, să prelungească sancțiunile sau nu, dar știm că a fost un pachet de sancțiuni propus, al 18-lea parcă, deci ne întrebăm, oare câte sancțiuni merg până se satură toată lumea? Și, desigur, măsurile astea vizează totul, de la energie la băncile rusești, pentru că doar așa putem să ne facem auzită vocea, să ne arătăm puterea, dar reale influențe, ei bine, cine știe?
Dar iată-l pe Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, care zice: „Nu, nu, nu și iarăși nu!” la sprijinul Ucrainei, ca și cum ar fi o petrecere la care nu vrea să vină, în timp ce ceilalți dansează pe mozartul sancțiunilor. Atât de fancy, dar fără să se miște, înțelegi?
Apoi, Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, va fi acolo, dar în stil de videoconferință, ca un influencer care își face apariția în discuția mare şi importantă, dar oare toată lumea îl ascultă? Și pe lângă toate acestea, se strecoară și conflictul Israel-Iran, Fâșia Gaza, și alte chestiuni care fac pe toată lumea să își încrunte frunțile, ca și cum am fi într-un episod dintr-un serial dramatic.
Antonio Costa continuă să facă apeluri pentru reținere și respect pentru dreptul internațional, ca un profesor în sala de clasă care vrea să îmbunătățească disciplina clasei, dar întrebarea este: chiar ne ascultă cineva? “Prea mulți civili vor fi din nou victime!”, spune el, dar mesajul se pierde în haosul internațional, unde vocile străbat ca un ecou care nu mai ajunge la destinație.
În fine, discuțiile se extind la eforturile Uniunii Europene de a întări apărarea, dar rămâne de văzut dacă toți acești șefi de stat vor fi capabili să se pună de acord pe vreo strategie reală, pentru că o Europă mai competitivă și autonomă sună fain, dar fără acțiune concretă, e ca un vis frumos pe care nu îl putem transforma în realitate.
“`
