Criza se amplifică: Antonio Costa lansează un apel disperat!
Primul paragraf debutează cu Antonio Costa, Preşedintele Consiliului European, care a trasat niște linii clare în timpul unei videoconferințe, unde, culmea!, a subliniat nevoie urgentă de un armistițiu, altfel, Uniunea Europeană și Statele Unite, adică, cum ar veni, marii jucători de pe scena globală, ar trebui să apese pe pedala de accelerație în ceea ce privește presiunea asupra Rusiei, dar oare e doar un simplu gest retoric nu?.
Într-o postare pe X, Antonio a reamintit că, ei bine, unitatea dintre Europa și SUA e ca pâinea caldă, adică vitală, pe de-o parte, ca să faci o pace durabilă pentru Ucraina, dar uite că s-a făcut o mare laudă pentru disponibilitatea americanilor de a se implica în asigurarea garanțiilor de securitate pentru Kiev, se vor doborî muuulte obstacole, nu-i așa?.
Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a intrat și el în scenă cu un mesaj simplu dar eficient – să facem presiune pe agresor, nu pe victimă, dar cine-l ascultă? Chiar trebuie să ne întrebăm cum este asta ușor de realizat, nu-i așa? deci, pare să fie un mesaj clar dar confuz, cu greu poți înțelege cine e de vină acum.
Petr Fiala, premierul Cehiei, a stabilit cu ajutorul unui mesaj care să fie ‘prezentat’ că prioritatea şahică este să stopăm crimele în Ucraina, cu garanții de securitate pe agenda discuțiilor, dar oare sunt acestea suficiente când oricine de facto își aruncă privirile în direcția greșită?.
Macron, pe de altă parte, își face simțită prezența cu o prudență bine argumentată! A spus că propunerea lui Donald Trump de a oferi Ucrainei protecții asemănătoare NATO, dar fără statutul de membru, e un fel de sfat bun, dar care nu stă în picioare, crede el din târgul lui de vară din sud, ci „un articol teoretic nu este suficient”, iar asta pare o concluzie, dar oare se simte ca atare?
În plus, Macron a lansat o altă întrebare retorică: „Cum ne asigurăm că ordinea internațională e respectată?” după această întâlnire de două ore, care a avut loc prin videoconferință, dar cine îl ascultă pe el, evident, el nu vrea să bage oamenii în discuții teritoriale fără ucraineni, iar asta pare să fie o linie roșie, dar nu e clar ce se întâmplă dacă nu vin.
„Noi mergem mâine la Washington nu doar să-l însoțim pe președintele ucrainean, ci și să ne apărăm interesele europenilor”, a subliniat el, dar poate că pe drum vor apărea alte întrebări care rămân fără răspuns, adică, unde duce totul? .
