“`html
UE Își Vinde Aerul Curat? Critici Cu Tonuri Sirene în Fața Creditelor de Carbon!
Într-o lume în care poluarea e mai mult decât o problemă, e o realitate înfiorătoare, creditele de carbon, adică acele certificate misterioase care spun că, uite, am redus emisiile undeva, sunt în centrul unui scandal de proporții. Se zice, dar nu foarte clar, că aceste măsuri cum ar fi plantarea unor păduri în colțuri uitate ale lumii, ar putea să compenseze puțin din mizeria pe care o aruncăm în atmosferă, dar oare chiar fac? E greu de spus, iar ONG-urile de mediu cu peste 130 de voci s-au ridicat în picioare, strigând că UE ar trebui să-și facă curățenie acasă înainte de a da vina pe alții.
Păi, deci, ce e de fapt această idee rușinos de complicată, care promite reducerea poluării, dar adâncește misterul? Experții spun, zic ei, că aceste credite ar trebui să fie doar un supliment și nu o scuză pentru a nu tăia din rădăcini poluarea din propria grădină, dar vai, cine îi mai ascultă? De asemenea, comisarul pentru climă pe care mulți îl consideră o voce a rațiunii, Wopke Hoekstra, a apărut cu scuze că țărilor din Africa și America Latină le va veni în ajutor deoarece banii e bine să circule, dar sistemele de certificare, oh, ele trebuie să ofere reducerea reală a emisiilor, chestie care sună bine în teorie, dar în practică, cine știe?
Așadar, discuțiile se vor desfășura miercuri, când oficialii statelor membre se vor întâlni ca să decidă dacă sprijină sau nu această abordare, dar mai e puțin și putem spune că entuziasmul a fost déjà tăiat. Sigur, Europa e un continent care suferă de călduri extreme, dar cu ce preț? Comisia Europeană, în toată splendoarea ei, a amânat inițiativele climatice, relaxând reguli care păreau buni ani la rând, doar pentru a potoli valurile de neîncredere politică, iar acum, ce ne facem, ne întoarcem în timp? Totul pentru obiectivul climatic din 2040, reducerea emisiilor cu 90% comparativ cu ce? Cu 1990, un an care pare departe, dar nu este chiar așa, căci și atunci aveau probleme europenii.
În concluzie, noul obiectiv climatic al UE, pe care toată lumea l-a așteptat cu sufletul la gură are multe întrebări de clarificat iar instituțiile trebuie să rămână vigilente, sau nu mai e bine, iar în final, să vedem dacă vom avea un aer mai curat sau un angajament mai sincer, dar să rămânem optimisti, căci, în fond, cine știe ce ne aștepă în direcția în care ne îndreptăm?
“`
