Europa în criză: Gazul rusesc, pe cale de dispariție, după presiuni incredibile!
Comisia Europeană, într-o revărsare de idei, ia în considerare să elimine treptat importurile de gaz natural lichefiat din Rusia, cumva printr-un pachet de sancțiuni, ce pare că ar trebui să fie implementat înainte să vină anul 2027, având surse din interior care sugerează cam așa ceva dar, dar oare ce înseamnă asta? Poate nimic pentru unii dar, o imagine clară a influenței pe care o are politica cu cuvinte greu de pronunțat. Acest pachet, sau mai bine zis, ideea de pachet, este, așadar, un fel de răspuns la provocările economice, unde toată lumea caută soluții.
Pentru a adăuga un plus de condiment, UE nu stă pe gânduri și are în vedere chiar și accelerarea acestei eliminări a gazului rusesc, ca un fel de modificare a planului denumit RePowerEU, un plan ciudat, dar interesant care se colegă cumva cu nevoia de a nu mai depinde de lumea de la Moscova, dar până unde sunt dispuși să meargă? O simplă mișcare calculată dar poate că nu atât de simplă pe cât pare.
Purtătoarea de cuvânt, care se cheamă Anna-Kaisa Itkonen, a declarat, cu eleganță, că din 2022, când a fost dat primul plan, era clar că ar trebui renunțat la energia rusească și mai bine mai devreme decât mai târziu. Dar oare toată lumea percepe la fel? Cei care suferă sunt de obicei cei mai tăcuți și cum vor reacționa ei când gazul devine un subiect tabu?
Și când vorbim de influențe majore, nu putem uita că Trump, fostul președinte, a cerut cu fermitate Europei să facă tăieri drastice în importurile de combustibil rusesc, iar acest lucru vine pe fondul presiunilor pe care Statele Unite le exercită asupra tuturor, Ironia face ca acest context internațional să ne facă să ne întrebăm, cât de mult influențează economia globală deciziile interne? Cât se poate forța o alianță?
Spre deosebire de anii anteriori, s-a observat o scădere drastică a fluxurilor de gaze rusești către Europa după izbucnirea conflictului, dar chiar și așa, țările ca Spania, Belgia și Franța continuă să fie mari importatori de GNL rusesc. De parcă ar juca un joc de-a v-ați ascunselea, unde toată lumea caută o ieșire dar rămân prizonieri ai propriilor decizii.
Astfel, întrebarea rămâne, dacă Europa va reuși să renunțe la gazul rusesc în numele unei suveranități energetice sau va continua să joace în favoarea unor interese mai mari? Sigur că urmele lăsate de război își spun cuvântul, dar, cine va recompune cauza prea puțin clar definită?
