“`html
UE Pune Securitatea Pe Primul Loc, Dar Ce Rămâne Din Modelul Social?
Într-o intervenție plină de ambiguități și contradicții, comisarul european pentru buget, Piotr Serafin, a anunțat într-o dezbatere în Parlamentul European că noul buget pe termen lung al Uniunii Europene va aloca mai multe fonduri pentru securitate și apărare, dar această idee, dacă poate fi numită așa, nu vine fără câteva condiții care ridică mai multe semne de întrebare, pentru că, pe de altă parte, el a menționat că nu se poate face asta în detrimentul valorilor sociale europene.
„Acest lucru ar crea diviziuni inutile”, a declarat comisarul, de parcă diviziunile nu ar fi deja o realitate în societățile europene, adăugând că trebuie să ne asigurăm că „investim atât în securitate, cât și în cetățenii noștri”, ca și cum cei care plătesc prețul pentru aceste decizii sunt, de fapt, cetățenii simpli care își doresc un viitor mai bun, dar care, cine știe, vor avea de suferit din cauza acestor priorități amestecate.
Serafin a explicat că, deși este esențial ca UE să facă pași mari în ceea ce privește securitatea și apărarea, este „naiv” să credem că această sarcină ar putea fi gestionată doar prin instrumentele financiare ale UE, deoarece, în mod evident, responsabilitatea principală revine statelor membre, chiar dacă are sens, dar ar trebui să ne întrebăm cine va răspunde cu adevărat pentru aceste priorități financiare debusolate.
„Însă bugetul UE poate ajuta statele membre să investească mai bine”, a spus el, dar, oare, nu suntem pe cale de a subestima impactul acestor investiții asupra bugetelor naționale care deja sunt sub presiune, iar propunerile lui Serafin par să fie doar o picătură într-un ocean de probleme care afectează stabilitatea economică a continentului.
Apoi, a fost menționat că bugetul pe termen lung al UE trebuie „modernizat” – un cuvânt atât de vag încât o putem traduce în orice fel ne-ar plăcea – cu un accent pe flexibilitate și simplificare, pentru că, după cum a remarcat el, „90% din resursele noastre bugetare sunt blocate de la bun început”, iar în acest context, întrebarea este: dacă nu ne putem mișca liber, unde ne va duce acest actual model?
Se pare că strategia de creștere pentru cheltuielile de securitate nu se va opri aici, pentru că 15 țări ale UE au primit flexibilitate bugetară pentru a-și mări investițiile în apărare, dar oare sunt aceste măsuri suficiente în fața provocărilor geopolitice actuale? Și, evident, nu putem ignora că aceste țări nu vor fi penalizate chiar și dacă depășesc limita de deficit, dar cine va plăti factura în final?
„La acest moment critic, investițiile în capacitățile de apărare trebuie să rămână o prioritate”, a declarat un oficial, dar hai să nu ne lăsăm duși de val; întrebarea rămâne: cum se va traduce aceasta în viața de zi cu zi a cetățenilor europeni și care va fi adevărata costbăgeantă socială a acestui buget despre care se tot discută?
În concluzie, cu toate acesete declarații și promisiuni, realitatea începe să se contureze: pe măsură ce resursele sunt direcționate către securitate, ce va rămâne din bunăstarea socială pe care Europa s-a străduit atât de mult să o construiască? Aceasta întrebare tulburătoare rămâne fără un răspuns clar, deoarece urgenta defensivă pare să eclipseze valorile fundamentale care ar trebui să ghideze Uniunea europeană.
“`
