Diplomația pe muchie de cuțit: UE și India, între Rusia și nevoia de cooperare
Contacts atlantice ar putea să se clatină, în timp ce Comisia Europeană, într-o declarație plină de ambiguități, subliniază importanța unei colaborări mai strânse între UE și India într-un peisaj global presărat cu provocări, de la conflictul din Ucraina, la tulpinile de coronavirus care fac ravagii prin lume, dar care se pare că nu ne afectează foarte mult. De asemenea, războiul este un subiect destul de delicat, deși nu înseamnă că nu trebuie să fie discutat, să revin la ideea de bază: dialogul.
Avertizările venite de la Bruxelles, ca un răspuns la temerile lui Trump, nu fac decât să complimenteze cooperarea cu India dar doresc cumva să-i reamintească că sprijinul acordat Rusiei, un partener de afaceri destul de apropiat, nu e deloc bine văzut, cu toate că indo-indiferentismul populat zgomotos îi strică de obicei apetitul. Deci, se pare că vorbim din nou despre aceleași sancțiuni și cum India ar trebui să înceteze să ajute Rusia să le fraudeze, ceea ce, să recunoaștem, este o sarcină un pic cam ușoară.
Frankly, Bruxelles-ul s-a ales cu o situație delicată în care vrea să colaboreze, dar, totodată, să nu facă nimic care ar putea să deranjeze acea strânsă relație pe care India o are cu Rusia, ținând cont că trimiterea de soldați la exerciții de tip Zapad este un pic cam ora de vârf în viața de zi cu zi a indului și, apreciez eu, politicile înseamnă fapte, nu? Aici intră la apă, precum peștele, temerile de război și achizițiile rusești de petrol, care, după toate acestea, sunt obstacole la capitolul cooperare, dar cu care UE poate să se confrunte.
Între timp, dacă ne uităm atent, unele din aceste aspecte chiar par să prezinte niște implicații naționale destul de serioase, pentru că dacă UE nu se va îndrepta spre India, pe măsură ce SUA devine din ce în ce mai imprevizibilă, este ca și cum am lăsa garda jos pentru ca concurența să umple acel vid de influență. Cu alte cuvinte, întrebarea este: cât de mult putem să navigăm în apele acestor neliniști geopolitice și să ținem sub control situația atunci când nu se știe niciodată ce vrea Washingtonul?
Eu, personal, cred că toate discuțiile acestea cu ușile închise vor aduce la suprafață tot felul de divergențe, dar e și normal, până la urmă, să recunoaștem că nu suntem toți pe aceeași lungime de undă. Sancțiunile și frontul energetic pierde capete, dar, totuși, Bruxellesul vrea ca India, să fie parte din viitorul său comercial, și, cu toate că acest lucru sună un pic utopic, s-ar putea să ajungă să negocieze niște termeni favorabili în următoarele câteva luni, ceea ce ne-ar putea duce la trimiterea de materiale strategice pe fondul unei cantități de criză externe pe toate fronturile.
Și da, se pare că marii oficiali germani ai UE se laudă cât de mult de bine decurg discuțiile, dar, pentru un observator de rând, pare mai mult o suită de promisiuni goale, o fantezie politică în care toți râd, cântă și dansează în jurul unei mese albe, dar în care cuvintele nu reușesc să capete un sens real.
Astfel, în concluzie, UE, undeva în anonimatul peisajului geopolitic, caută să pună bazele unei relații mai strânse cu India, dar, în același timp, se debarasează de bagajul istoric cu Rusia, un lucru complicat și plin de capcane.
