UE Dă Cu Tărie În Rusia: Gazul Natural Se Opresc La 2027, Dar Ce Urmează?
Povestea dependenței energiei rusești este, după cum se știe, o călătorie plină de cotituri și surprize stranii, iar acum, în acest climă geopolitical turbulent, Uniunea Europeană – să nu ne uităm, europenii – au decis că la finalul anului 2027 vor pune punct importurilor de gaze din Rusia, ca și cum peștele nu ar mai fi pe masă, încercând astfel să închidă circuitul financiar care alimentează, aparent, campania militară cu susținerea neagră a lui Putin asupra Ucrainei. Nici nu ne mai gândim că Europa era, odată, cea mai bogată sursă de venituri pentru Moscova.
Este un pic bizar și paradoxal, dar pe vremuri, apropo de anii 60 și 70, Europa beneficia de conductele sovietice, aducând zeci de miliarde la bugetul Rusiei, iar Gazprom reușea să exporte gaze cu un volum imens, undeva între 175-180 miliarde de metri cubi pe an, însă acum statisticile spun că în acest an, Gazprom s-a redus, sau mai bine zis, s-a restrâns la 18 miliarde de metri cubi, printr-o conductă – TurkStream adică – pe care, dacă ne gândim, ar putea fi considerată, fără doar și poate, o glumă proastă.
Iar cu istoria pe masă, se pare că în ’75 acordul cu Uniunea Sovietică vorbea despre 19,3 miliarde de metri cubi și începem să ne întrebăm unde s-a dus acea glorie, dar hai să nu ne rătăcim în detalii. Conducta TurkStream, un fel de coloană vertebrală pentru gazul rusesc, e singura acea rută care a mai rămas după ce Ucraina a refuzat, zicând adio, să prelungească un acord de tranzit. Dar țările din jur, precum Serbia, Ungaria și Slovacia, primesc în continuare bruma de gaze cuvenite, dar oare de ce?
Recent, s-au înregistrat totuși o creștere de 12,9% în livrările de gaze naturale prin TurkStream, așa că ne întrebăm dacă nu cumva exista un interes ascuns? Atâta vreme cât livrările par să crească, exporturile de lichefiat din Rusia, cam al doilea furnizor, desigur, vorbim despre SUA, continuă să ne facă să ridicăm sprâncenele. Totodată, Gazprom, cu o veche tradiție de a fi un mare jucător în industrie, se dovedește a fi esențial pentru bugetul Rusiei.
Hai să sincronizăm toate aceste informații, pentru că – nu-i așa? – ne-ar interesa să vedem cum va evolua această situație în viitorul nu foarte îndepărtat. Căci, în final, se pare că dincolo de datele seci și cifrele care circulă cu o repeziciune copleșitoare, e evident că fiecare miscare are implicații adânci în politicile globale și atunci când este vorba despre gaze, lucrurile devin, zice-se, zimțate.
