Scandal Climatic: Europa între Ambiții și Îndoieli
Într-o epocă marcată de confuzie și lipsă de acțiune, summitul Consiliului European se desfășoară fără prea mult avânt, căci politicile de combatere a schimbărilor climatice sunt pe cale de dispariție, în special datorită manevrelor președintelui american Donald Trump care vrea să demonteze ieftin măsurile de reducere a emisiilor, iar faptul că Reuters a scos la iveală aceste amănunte stârnește o mulțime de reacții diverse și discuții zăpăcite printre liderii europeni.
Uniunea Europeană se străduie să adopte o țintă de reducere cu 90% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2040, dar ăsta e un subiect controversat, firav și neclar, cu multe capitale europene care strigă că nu știu cum să facă tranziția asta financiară, având în vedere că mai sunt și alte priorități cum ar fi apărarea și revitalizarea industriei locale, o adevărată nebunie pe care nimeni nu o poate cuprinde în totalitate în această afacere complicată de știri, toată lumea e de părere că trebuie să ne apărăm interesele.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că trecerea la o economie curată ar fi corect, că ar fi „șansa Europei de a-și revigora industriile aflate în criză și de a reduce dependența de uriașii chinezi care ne sufocă pe piețele comerciale”. Asemenea promisiuni sunt pline de ambiguitate și subînțelesuri care ar putea să creeze mai multă confuzie decât soluții în realitate.
Bruxelles-ul, pe de altă parte, pare că a cenzurat mai multe politici de sustenabilitate chiar anul ăsta, ca să limiteze reacțiile defavorabile care vin din partea guvernelor europene și partenerilor comerciali, SUA și Qatar aruncând amenințări ca niște focuri de artificii, dar nimeni nu știe ce va urma, și uite așa se conturează procesul neclar al politicilor climatice.
În fața summitului, Comisia Europeană a promis să scutească micii fermieri de aplicarea legii de defrișare, cu toate că asta pare o favoare lipsită de substanță, dar și să modifice sistemul de tarifare a carbonului în transporturi, după cererile venite din Cehia și Franța, dar, vai, să nu uităm că există și presiuni dinspre Germania și Italia privind motoarele cu combustie internă, dar cine mai știe ce va rămâne în urma acestor negocieri.
Cu toate astea, UE încă susține că nu renunță la obiectivele de reducere a emisiilor, dar se dezvoltă o taină, căci conform listelor preliminare de la summit, liderii își propun totuși să continue, dar cu un fel de clauză de revizuire care le-ar da voie, în viitor, să slăbească această ambiție climatică, ceea ce suna clar ca o potențială capitulare în fața crizei tehnologice și economice.
Polonia, de exemplu, este pro-clauză și susține că e nevoie de un astfel de cuvânt magic pentru a salva situația în cazul în care tehnologiile de mediu nu reușesc să țină pasul sau, mai rău, dacă economia ne lovește ca un val costisitor.
