Mai ales după ce Vladimir Putin a declanșat războiul din Ucraina, europenii s-au grăbit să-i sancționeze pe oligarhii ruși – pe care tot ei i-au primit anterior pe covorul roșu, le-au permis orice moft, ba le-au construit și iahturi, pe care acum le confiscă în baza unor reguli opace și destul de subțiri din punct de vedere juridic. Dar europenii au o problemă: dosarele oligarhilor sunt compilate în grabă iar blocul comunitar riscă să fie vulnerabil la contestațiile în justiție ale oligarhilor.
Gafă în dovezi: „evreu/rus”
Într-un ansamblu de dovezi confidențiale folosit de Uniunea Europeană pentru a justifica înghețarea averii sale, cetățenia lui Viaceslav Moshe Kantor a fost menționată ca fiind „evreu/rus”. Miliardar în vârstă de 70 de ani, care a condus în trecut gigantul rusesc al îngrășămintelor Acron, Kantor a demisionat din funcția de președinte al Congresului Evreiesc European după ce a fost sancționat de UE și de Marea Britanie, în aprilie 2022. Kantor deține cetățenia rusă, britanică și israeliană.
Denumirea „evreu/rus” ar putea fi o referire greșită la o clasificare etnică din epoca sovietică, dar mai mulți cercetători mandatați de avocații lui Kantor au considerat că este o descriere antisemită care nu ar fi trebuit să fie inclusă într-un document oficial. „Regretăm sincer eroarea”, se arată într-o scrisoare din 2022 iulie, adresată lui Kantor de către cabinetul lui Charles Michel, președintele Consiliului European, ramura interguvernamentală a UE. Ansamblul dovezilor, se menționează, „a fost rectificat”, scrie Politico.
Eroarea cu pricina nu este o excepție. Aceasta demonstrează modul neglijent în care UE adună și folosește dovezi în timp ce încearcă să exercite presiuni asupra apropiaților președintelui rus Vladimir Putin, în urma invaziei sale în Ucraina. Sursa citată a obținut acces la cinci dintre așa-numitele „documente de lucru” folosite de Consiliu pentru a justifica sancționarea oamenilor de afaceri ruși, a oficialilor și a membrilor familiilor acestora.
Documente „secrete” luate din Wikipedia
Documentele – etichetate „LIMITE”, o clasificare internă a UE care indică faptul că nu pot fi comunicate publicului – au zeci de pagini. Acestea constau într-o descriere a temeiului juridic al sancțiunilor, un rezumat al justificării lor și o scurtă biografie a persoanei în cauză, urmată de dovezile care susțin acuzația.
Deși documentele sunt etichetate ca fiind secrete, dovezile pe care se bazează sunt de natură să stârnească dubii. Un pachet de dovezi se bazează pe zece link-uri din surse deschise, cu diferite grade de fiabilitate. Un altul se bazează pe nouă. Altul pe patru. Acestea includ articole din publicații precum Financial Times și Reuters, dar se bazează, de asemenea, în mare măsură pe articole traduse automat din surse rusești sau ucrainene, cu credibilitate variabilă.
Un pachet, de exemplu, citează un articol publicat de o revistă lifestyle afiliată guvernului rus, care a fost acuzată de propagandă și care publică mai mult rețete culinare decât jurnalism serios. Un altul citează un site web cu surse subțiri dedicat afacerilor dubioase ale rușilor bogați. Ca material de bază, pachetele citează profiluri dintr-o pagină din revista Forbes sau articole din Wikipedia despre ținta propusă pentru sancțiuni.
UE, vulnerabilă la contestații
Includerea pe așa-numita listă a oligarhilor din SUA, care enumeră aproximativ 100 de persoane pe care Departamentul Trezoreriei al țării le consideră „oligarhi”, este citată ca dovadă a unor fapte ilegale, chiar dacă nu toți cei de pe listă au fost sancționați. Împreună, pachetele dezvăluie modul în care UE își bazează multe dintre deciziile de sancționare – tăierea activelor și interzicerea călătoriilor în blocul comunitar: pe dovezi șubrede, lăsându-i pe cei 27 blocul vulnerabili la contestațiile în instanță.
Puțini din Occident ar contesta faptul că multe dintre cele aproape 1.600 de persoane pe care UE le-a sancționat din cauza invaziei rusești sunt tratate în mod corespunzător. Dar este la fel de clar, spun avocații persoanelor sancționate, precum și experții independenți, că ștacheta dovezilor este șocant de jos plasată – mai ales având în vedere gravitatea consecințelor acestor acțiuni.
„Aceasta este o moarte civilă în sensul că, atunci când sunt sancționați, sunt aproape complet izolați de viața economică”, a declarat Viktor Winkler, un avocat german specializat în sancțiuni, dar care nu are clienți ruși. „Eu nu am un iaht, așa că nu-mi pare rău pentru acești proprietari de iahturi”, a spus Winkler. „Dimpotrivă, ca un copil provenind din clasa muncitoare sunt destul de fericit”. „Dar este o problemă”, a adăugat el. „Am creat acest instrument de sancțiuni, care este o sabie foarte, foarte, foarte ascuțită. Iar modul în care UE folosește această sabie nu mai este acceptabil”.
„Reclamă plătită”, în pachetul de probe
Pachetul de dovezi folosit pentru a-l sancționa pe Kantor în 2022 are 64 de pagini și include opt articole și site-uri web, dintre care șase sunt versiuni traduse automat din cele originale rusești. Cea mai mare parte a pachetului este formată din capturi de ecran ale unor articole întregi, cu pasajele relevante evidențiate cu galben.
Două dintre articole, de pe portalul rusesc Rambler și de pe media Vecernîi Murmansk, sunt etichetate pe site-urile web drept „reclamă” sau „reclamă plătită” – o descriere care nu a fost inclusă în pachetul de probe. Documentul de lucru îl menționează, de asemenea, în mod eronat, pe Kantor ca acționar al Acron, în loc de proprietar efectiv, o distincție juridică care implică o diferență în ceea ce privește gradul de control activ pe care o persoană îl are asupra unei companii.
„El și-a declarat în mod deschis sprijinul și prietenia pentru Vladimir Putin în numeroase ocazii și se bucură de relații bune cu Kremlinul”, se arată în documentele de lucru. „Prin urmare, el a sprijinit material și a beneficiat de factorii de decizie ruși responsabili de anexarea Crimeei sau de destabilizarea Ucrainei”.
Kantor a contestat decizia de sancționare la ConsiliulEuropean și la Tribunalul din Luxemburg, filiala Curții de Justiție a Uniunii Europene care judecă plângerile persoanelor fizice. Avocații săi contestă faptul că este un apropiat al lui Putin, potrivit unor documente consultate de Politico, argumentând că l-a întâlnit pe liderul de la Kremlin doar în marja unor evenimente.
Ritm de lucru frenetic
UE impune sancțiuni de zeci de ani, dar, deși calitatea dovezilor s-a îmbunătățit semnificativ de la începuturi, ea a suferit o scădere vizibilă în momentul în care UE s-a grăbit să sancționeze sute de persoane în urma atacului în toată regula al lui Putin în Ucraina, a declarat Michael O’Kane, un avocat din Londra de la firma de avocatură Peters & Peters, care a reprezentat persoane sancționate.
Spre deosebire de Ministerul britanic de Externe, care tinde să citeze în principal publicații credibile atunci când aplică sancțiuni, UE este susceptibilă să includă dovezi din social media sau postări pe bloguri, sau informații furnizate de personalități din opoziție, a spus O’Kane. „Dacă aveți de gând să vă abateți de la publicații jurnalistice consacrate și respectate, atunci trebuie să se acționeze cu o sârguință sporită cu privire la sursele informațiilor pe care doriți să vă bazați”, a adăugat el.
Un diplomat dintr-o țară UE a descris deciziile privind sancțiunile luate într-un ritm frenetic, o mână de angajați din țara acestuia lucrând cel puțin 12 ore pe zi, în ultimul, an pentru a compila noi pachete de dovezi și pentru a le îmbunătăți pe cele existente. În martie, un grup de avocați, dintre care mulți reprezintă oligarhi ruși, a publicat o scrisoare deschisă în care se plângeau de informațiile folosite de UE.
Sancțiuni plecând de la articole dubioase și căutări pe Google
„Multe persoane au fost incluse pe listă doar pe baza unor surse accesibile publicului, adunate plecând de la simple căutări pe Google, inclusiv din articole dubioase ale tabloidelor online”, au scris ei. „Din cauza acestei munci pregătitoare defectuoase, multe desemnări de sancțiuni includ în lista lor de motive denaturări grosolane, declarații referitoare la fapte care sunt false și incoerențe”.
Pentru ca o persoană să fie sancționată, dovezile sunt mai întâi colectate de o țară din UE și apoi transmise Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), serviciul diplomatic al blocului comunitar, care le prezintă reprezentanților tuturor celor 27 de țări ale UE în cadrul Consiliului.
Nu există nici o revizuire oficială a deciziei de sancționare, iar țările care selectează țintele sunt printre cele care apasă pe trăgaci. Ambasadorii UE decid de două ori pe an, prin consens, dacă reînnoiesc lista în întregime, dar, în afară de Ungaria, care a insistat să elimine câteva nume din motive politice, nu au existat prea multe dezbateri în acest sens. Cei care fac obiectul sancțiunilor pot solicita Consiliului să își revizuiască decizia, dar acest lucru are rareori succes.
Doar morții sunt curați
Țări precum Estonia, Lituania și Polonia nici nu vor să audă de scoaterea de pe listă a oligarhilor, pentru a menține presiunea asupra Rusiei, potrivit unui oficial informat cu privire la discuțiile confidențiale. Doar o mână de persoane au fost scoase de pe lista de sancțiuni a UE, majoritatea dintre ele pentru că au murit.
O persoană vizată poate face apel la Tribunalul General al UE, dar procesul este lung și costisitor. Și chiar dacă judecătorii decid că sancțiunile ar trebui ridicate, nimic nu îi împiedică pe oficialii UE să compileze pur și simplu un alt pachet de probe și să le treacă din nou pe listă – așa cum au făcut în mod repetat în cazul Violetei Prigojina – mama lui Evgheni Prigojin, răposatul șef al grupului de mercenari Wagner – și al fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici și al fiului său, Oleksandr.
Avocații lui Kantor au cerut anul trecut ca acesta să fie scos de pe lista de sancțiuni, dar au fost rapid respinși. „Afirmați că Consiliul s-a bazat pe dovezi nesigure și că desemnarea clientului dvs. a fost nejustificată”, a răspuns instituția UE într-o scrisoare adresată avocaților săi la 15 septembrie 2022. „Contrar a ceea ce susține clientul dumneavoastră, în primul rând Consiliul subliniază că s-a bazat pe surse de informații diverse și fiabile”.
„Carmen” te pune pe lista neagră
Ca parte a răspunsului lor, oficialii au compilat un al doilea pachet de dovezi care să justifice menținerea lui Kantor pe lista de sancțiuni. Acesta avea 30 de pagini și conținea 17 surse, inclusiv un link către pagina sa de Wikipedia. Întrebat dacă un articol de pe Wikipedia este o dovadă adecvată pentru aplicarea sancțiunilor, același diplomat UE a spus că ar această situație putea fi problematică. „Nu există o definiție comună pentru a stabili dacă ar putea fi acceptabil sau nu”, a spus diplomatul. „Dar ar trebui, de asemenea, să fie un articol Wikipedia foarte bun”.
În pledoariile din fața Tribunalului, avocatul Consiliului, Bart Driessen, subliniază frecvent că nu instituția sa, ci SEAE, este cea responsabilă de colectarea probelor. În iulie, în timp ce apăra o contestație a omului de afaceri rus Grigori Berezkin, Driessen s-a văzut nevoit să le explice judecătorilor de ce Consiliul și-a bazat decizia în parte pe un articol care a fost etichetat ca fiind scris de un robot cu inteligență artificială numit „Carmen”.
Oligarhul era de fapt manechin
De asemenea, a fost întrebat despre faptul că s-a bazat pe un alt site, numit „Russian Crimes”, care părea să fi fost scris de jurnaliști care nu există și pe care Consiliul l-a citat în răspunsurile sale juridice la plângerile împotriva deciziei de sancționare. O căutare inversă a imaginilor pe motorul de căutare rusesc Yandex arată că una dintre fotografiile ale presupușilor autori este a unui manechin din New York, în timp ce profilurile celorlalți autori par să folosească fotografii de arhivă.
„Rusia este, cred că suntem probabil de acord, o țară dificilă în ceea ce privește presa”, a declarat Driessen în fața instanței. „Este foarte dificil să găsești informații în Rusia Nu vă pot da mai multe informații despre surse”. În afara sălii de judecată, Drissen a rămas discret. „Nu vorbesc cu jurnaliștii”, a declarat el după o audiere. „Consiliul este prudent în această privință”. La începutul acestei luni, Consiliul l-a eliminat pe Berezkin și pe alți doi oameni de afaceri ruși de pe lista sa de sancțiuni.
Ne vedem în instanță
Până în prezent, 95 de contestații la sancțiunile UE împotriva Rusiei, inclusiv cea a lui Kantor, au fost depuse la Tribunal. Într-unul dintre cele mai mediatizate cazuri, Prigojina a câștigat recursul în martie, după ce instanța a decis că simplul fapt de a fi membră a familiei unui aliat apropiat al lui Putin nu a fost suficient pentru a justifica includerea ei pe lista sancțiunilor.
De asemenea, hotărârea a luat act de informațiile depășite din dosarul ei de probe. Consiliul și-a bazat decizia în parte pe faptul că ea deținea Concord Management and Consulting LLC, compania fondată de Evghebi Prigojin – dar instanța a constatat că nu mai era proprietara acesteia din 2017.
Iar în martie, într-o premieră istorică, pilotul de curse Nikita Mazepin, în vârstă de 24 de ani, sancționat din martie 2022, a primit o suspendare temporară a unor părți din sancțiuni pentru a-i permite să participe la curse de Formula 1. El a avut prima audiere în instanță la 11 septembrie, iar avocații spun că are mari șanse să câștige atunci când va fi pronunțată sentința, peste câteva luni. În timpul unui prim lot de sentințe, pronunțate la începutul lunii septembrie, șapte oameni de afaceri ruși (bărbați și femei) din opt oameni, au pierdut procesele.
„Dilentantism inutil”
Este prea devreme pentru a spune câte alte persoane sancționate vor avea câștig de cauză, dar în anii trecuți aproximativ o treime dintre contestațiile privind sancțiunile le-au fost favorabile, potrivit expertului în sancțiuni Winkler. „Fiecare hotărâre în care un oligarh câștigă în instanță este, desigur, sărbătorită în Rusia și poate fi folosită cu ușurință pentru propaganda lor”, a declarat el. „Acesta este principalul meu reproș: că o chestiune deja dificilă și delicată din punct de vedere juridic este apoi abordată și cu un diletantism inutil”.
Consiliul a refuzat să comenteze cazuri individuale sau documente nepublice. „Consiliul examinează în mod corespunzător și amănunțit hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene și ia toate măsurile necesare pentru a se conforma acestora”, se arată într-o declarație. „În plus, persoanele înscrise pe listă sunt invitate în mod regulat să prezinte observații Consiliului. Consiliul retrage persoanele de pe listă atunci când motivele includerii lor pe listă nu mai sunt suficiente”.
Până în prezent, UE pare în mare măsură indiferentă la contestațiile din instanță. „Trebuie să ne asigurăm că nu începem să ne îndoim de noi înșine”, a declarat ministrul adjunct de externe al Lituaniei, Jovita Neliupšienė, într-un interviu acordat la Vilnius. „Pachetele sunt destul de puternice. Există unele dintre persoanele sancționate care sunt de fapt susținători ai regimului lui Putin sau belicoși: dacă angajează cei mai buni avocați, asta nu înseamnă că trebuie să dăm înapoi”.
Diplomatul unei țări din UE a spus-o mai direct: „Cu cât listele sunt mai mult contestate, cu cât tribunalul fixează norme mai severe, noi, dorind să fim proactive, trebuie să prezentăm din ce în ce mai multe dovezi”. „Cu cât ai mai multe dovezi, cu atât ai mai multe șanse ca ceea ce îi acuzi să fie adevărat”.
Schimbarea criteriilor
Consiliul a urmărit îndeaproape dezbaterile și și-a ajustat politica de sancțiuni în consecință. În cea mai recentă rundă de sancțiuni, adoptată în iunie, UE a extins gama de posibile ținte pentru a include membrii familiilor unor oameni de afaceri importanți. De asemenea, a schimbat criteriile, trecând de la a viza doar liderii din anumite sectoare la orice om de afaceri care lucrează în acele sectoare sau, în general, la oameni de afaceri de top din Rusia.
„Din câte știm noi, această schimbare de abordare este fără precedent în istoria sancțiunilor UE”, a declarat Sven De Knop, avocat la firma Sidley Austin. Ca parte a eforturilor sale de a face ca sancțiunile să fie respectate, Consiliul a trimis un document aparent universal privind economia Rusiei ca dovadă de susținere.
Documentul de 248 de pagini, intitulat „LIMITE” este menit să „servească drept dovadă în sprijinul includerii pe listă a anumitor actori economici, inclusiv oameni de afaceri, directori și manageri, membri ai familiilor acestora și alte persoane implicate în activități de afaceri în Federația Rusă (sic), arătând mediul de afaceri și realitatea economică în care aceștia funcționează”.
La fel ca ansamblul de dovezi, documentul se bazează pe materiale care par să fi fost luate în grabă de pe internet, inclusiv o foaie de calcul, „tradusă de DeepL”, a bugetului Federației Ruse pentru 2020, un link către articolul din Wikipedia despre indicele bursier RTS al Rusiei și capturi de ecran ale unor site-uri web de statistici privind exporturile rusești, completate cu reclame direcționate pentru site-ul de dating FlirtFinder și haine de iarnă (parka).
„Să râzi sau să plângi?”
Raportul include, de asemenea, greșeli de scriere și informații incomplete, cum ar fi extrase relevante care „urmează să fie adăugate”. „Este greu de înțeles cu exactitate ce este/semnifică cu adevărat acest document”, a declarat într-un e-mail un avocat care îi reprezintă pe rușii sancționați. Avocatul a menționat că, în iunie, Consiliul a publicat o justificare pentru extinderea criteriilor sale de sancționare, în care a spus că a „evaluat că există o relație de beneficiu și sprijin reciproc între guvernul Federației Ruse și principalii oameni de afaceri care operează în această țară”.
„În acest moment, este ca și cum ai ghici în cafea, dar o ipoteză (…) ar putea fi că acesta este rezultatul presupusei ‘evaluări’ efectuate de Consiliu”, a declarat avocatul. „Dacă așa stau lucrurle”, a adăugat el, „este greu de spus dacă ar trebui să rîzi sau să plângi.
