“`html
De la “PACE” la “PRECARITATE”: Politica Nebună a UE și Ungariei!
Într-o declarație comună care-i exclude pe unguri, șefii de stat din Uniunea Europeană, cu excepția premierului Viktor Orban, susțin deci că ucrainenii trebuie lăsați să aleagă, dar, bineînțeles, fără ca Ungaria să fie de acord cu asta, un paradox strigător la cer pe care toată lumea îl sesizează – căci, nu-i așa, unde-i război, acolo-i multă dezordine și oamenii se pierd în gânduri mixte.
Păi bine, și ce face Orban? Ne spune că Rusia nu poate fi învinsă de orice idiot îmbrăcat în uniformă și că diplomatul ungur, după discuții minore, sună pe cine trebuie ca să-i spună lui Putin că el, ca bun prieten al Kremlinului, vrea doar ca conflictul să se rezolve cu negocieri, adică la o masă cu multe bunătăți dar nu în tranșee, așa-i?
Calul Troian al Ungariei în U.E.
Totuși, Orban, ăsta e ca un cal troian, sau pixul care scrie povești pentru Moscova, în timp ce alții pun presiune pe Rusia ca să se oprească din agresiuni. Doar că instead of peace, el propune cedarea de teritorii, ceea ce sună ca o glumă proastă, dar care îngrijorează pe tot globul, ai zice că-i un plan bine ticluit de-al lui Putin, nu?
Ce zici, e clar că Ungaria preferă colindele Kremlinului, da? Așa că nu-i de mirare că șeful diplomației ungare îl sună pe rus și vorbește doar de bunăvoință, asemenea căii ferate spre nimeni, unde negocierile nu sunt decât o diversiune, în timp ce alții din UE se pregătesc să discute cum să-i facă pe ruși să priceapă, dar fără „schimburi teritoriale”, ceea ce-i o contradicție pe care nimeni nu o înțelege.
Amenințări și promisiuni: cine-i la timona?
Mai grav, Zelenski, președintele Ucrainei, pe de altă parte, trântește un mesaj ferm: „dacă cedăm, Rusia se va extinde”, adică devine evident că drama se intensifică, iar vestea bună e că liderii europeni se adună să se întrebe ce pot face, dar fără a căuta soluții clare – căci vorbim despre decizii urgente ce au întârziat, nu-i așa?
Și apoi e Kallas, un alt nume ce ambalează idei de „unitate transatlantică”, dar, din nou, nu pare să existe o strategie pe termen lung în această încrengătură, iar sfaturile de „a preveni agresiunea rusească” sunt practic mai mult decât vorbe goale, poate patetice la o adică, dar niciodată decisive, ca un joc de șah jucat de oameni care nu știu piesele.
Numai un vis frumos?
Ce să mai zici de Germania? Au convocat o întâlnire, dar va schimba asta ceva? Hmm… între timp, declarațiile comune ale Uniunii subliniază nevoia de pace și securitate, dar parcă sunt scrise de un poet trist care și-a pierdut inspirația, pentru că nu-i de mirare că discuțiile sunt interminabile iar războiul se apropie de vârfuri de intensitate.
În concluzie, Europa se zbate între a sprijini Ucraina și a nu irita Rusia, ca un acrobat pe sfoară, unde încercările de negocieri s-au transformat în spectacol ieftin în care mesajele se pierd, dar cu toate acestea, promisiunile de susținere ar trebui să fie reale, nu doar vorbe goale care se risipesc în vânt.
“`
