Ucraina, în Căutarea unei Armate Puternice: Acorduri de Securitate la Orizont?
Pe măsură ce se conturează peisajul geopolitic european, discuțiile despre securitatea Ucrainei iau amploare, iar Merz, într-o conferință cu omologul său estonian, a subliniat că nu e vorba doar de simple vorbe, ci interesația profundă a mai multor teme, securitate, forțe armate, și tot felul de combinații de interese, care se tot amestecă fără un desen clar. Adică, de ce totuși nu se ajunge la o concluzie simplă?
„Ucraina are nevoie de forțe armate puternice”, a spus el, dar cu tonul acela care sugerează mai mult decât vorbe frumoase, căci după orice negocieri, un acord de pace, oricare ar fi el, o va lăsa exact în aceeași situație, adică va necesita chiar în continuare sprijin solid de la parteneri, dar oare ce fel de sprijin, și ce anume înseamnă asta, întrebări în aer, fără răspunsuri clare. Dar el a insistat că discuțiile sunt deja în curs cu SUA, ca și cum ar fi un fel de lauda la adresa puterii americane, promovând ideea de securitate care pare să oscileze între promisiuni și realitate.
Potrivit unui raport scurs de la Reuters, Merz a menționat că cea mai vitală garanție e o armată ucraineană bine echipată, dar cu ce costuri, și mai ales, cât de echipat e deja, că utopia aceasta de armă modernă, pare o poveste de dragoste fără nicio finalitate? Deci, discutăm despre dimensiunea viitoare a armului ucrainean, dar întrebarea care rămâne e: care e rostul unei armate dacă nu se știe cum va arăta teatrul de război?
Pe linie pragmatică însă, unii oficiali europeni s-au gândit că o limită de 800.000 de soldați e ideală, mai mult decât jumătate de milion, totuși, se pare că se discută despre o armată de doi metri și un soldat capabil, dar în realitate, cum se transformă acești soldați în resurse efective e un mister pentru toți. De ce oare ar trebui Ucraina să se supună acestor restricții, întrebați-vă, când e vorba de concesii teritoriale, iar Merz a punctat că Ucraina nu ar trebui să fie forțată, dar cum te împaci cu toate acestea la masa negocierilor când liniile de front devin puncte de plecare pentru alte discuții?
