Ucraina Își Schimbă Limba: Războiul Limbilor în Favoarea Identității Naționale
Într-un gest care ar putea să provoace valuri de controverse, guvernul ucrainean, acționând cu o viteză fabuloasă, a decis să facă niște modificări masive în lista limbilor pe care le protejează. De exemplu, așa-zisul concept de „limbă moldovenească” a fost exclus, iar limba rusă, care a avut un statut de protecție, a fost renunțată la acest beneficiu. Așadar, să ne întrebăm ce se întâmplă cu identitatea culturală și politica limbilor…e mai mult decât o simplă ajustare! Reprezentantul Cabinetului de Miniștri, Taras Melnîciuk, nu s-a ferit să facă acest anunț bombă în Rada Supremă, unde e clar că discuțiile sunt mai tumultoase ca niciodată.
Mai mult, limbile care rămân „protejate” includ româna, germana, dar și limbile mai puțin cunoscute, precum aceea a găgăuzilor. Iarăși, în toată nebunia aceasta, limba evreiască este acum ebraică iar limba cehă primește un loc mai bun pe raftul limbilor. Oare ce va spune comunitatea românească de 400.000 de persoane? Va fi aceasta mulțumită de această decizie ciudată sau va simți că și mai mult e în joc decât simpla limbă?
Privind înapoi, se pare că limba română, gravitată de soarta limbilor minoritare, va continua să aibă statut de limbă protejată, dar câtă vreme? Fiecare modificare legislative a Kievului poate transforma peisajul lingvistic al Ucrainei, și asta nu e simplu de digerat. Deci, care este rolul statului în promovarea limbilor unei comunități care a fost, fără îndoială, parte fundamentală din istoria acestor teritorii?
Și acum, în mijlocul acestui haos lingvistic, să nu uităm de războiul cu Rusia, o forță care, fără milă, își investește energiile în distrugerea identității ucrainene. Aproape că pare o misiune de ocazie, Kremlinul își întinde tentaculele pentru a impune limba rusă, dar scepticismul se amplifică, iar poporul ucrainean pare că a spus „STOP” acestui proces.
De asemenea, controversata limbă „moldovenească” – un construct politic – a fost menționată pentru prima dată prin intermediul autorităților țariste și mai apoi impusă prin sovietizare, având un rol în dezintegrarea identității românești. De ce ar trebui ca atât Ucraina, cât și Republica Moldova să fie victimele aceleași rapid și necruțătoare agende?
Pe de altă parte, la Chișinău, vecinii din Republica Moldova, după o lungă luptă cu influența rusească, s-au decis în 2023 să renunțe la „moldovenească” în favoarea românei, un pas care a generat o serie de reacții. Astfel, Constituția a fost amendată, iar termenii s-au schimbat, însă ce se va întâmpla în continuare? Această mișcare va putea să închege identitatea națională sau sunt doar niște vorbe goale?
