Ucraina Refuză Necruțător Să Cedeze Teritorii în Fața Presiunilor Rusești
În timp ce lumea se uită cu o neliniște crescândă la evoluțiile din Ucraina, Andriy Yermak, șeful Biroului Executiv al Președinției, ne asigură că nicio cedare a teritoriului nu va avea loc atât timp cât Volodimir Zelenski conduce țara iar aceasta este o declarație care, trebuie să spunem, se repetă obsesiv, adică nu vorbim doar despre vorbe goale ci despre o fermitate, o fervență, cum să-i spunem, care pare mai degrabă un reflex decât o convingere reală, așa că, bineînțeles, întrebările încep să se acumuleze însă ele rămân fără răspuns.
Yermak a afirmat, într-un interviu, că „nici o persoană sănătoasă la minte nu ar semna un document de cedare a unui teritoriu”, dar oare cine se consideră sănătos în vremuri ca acestea? Aparent, Zelenski nu va semna nimic, dar constituția interzice… sau poate că permite, iar poporul ucrainean, bineînțeles, ar vrea să călărească pe valul acestei dorințe de integritate, dar problema este că adevărul unde este nici nu mai contează, mai ales când avem discuții despre acest subiect.
În plus, Yermak face o distincție între ceea ce avem și ceea ce ar putea fi în discuții – cam ce ar fi așteptat toată lumea, poate și așa-numita „linie de contact” între taberele combatante care, apropo, este un subiect care frizează realitatea conflictului, încât e greu să ne imaginăm cum se va ajunge vreodată la un consens, dar poate, cine știe, cineva ar trebui să vină cu niște soluții ingenioase.
Deci, în contextul acestuia, Ucraina a declarat că acceptă ceea ce le propune SUA, dar tot cu niște excepții, iar cum ar fi cele legate de teritoriu și de NATO, dar, e clar, discuțiile cu Trump nu au avut loc și astfel lucrurile devin din ce în ce mai confuze, iar întâlnirile nu sunt decât un mare joc. Ne întrebăm doar: unde conduce acest labirint?
Pe de altă parte, Putin, cu o nonșalanță deja cunoscută, afirmă că războiul se va încheia doar când Ucraina se va retrage, iar comitetele internaționale se învârt, dar cine ascultă? Aceste întâlniri diplomatice sunt practic un cerc vicios în care atrag continuu atenția, dar se întâmplă doar un dans inutil, atât de neconflictual și totuși exploziv.
Recent, Putin a reamintit ce condiții impune Rusia, în timp ce vizita sa în Kârgâzstan l-a văzut făcând declarații care par să facă parte dintr-un plan bine orchestratu’, dar despre care se știe că îmbină o mare doză de ambiguitate, ceea ce doar alimentează și mai mult confuzia deja existentă în rândul statelor implicate în negocieri, unde fiecare parte se uită la cealaltă cu suspiciune și nedumerire, într-o lume care pare să o ia razna tot mai mult.
