“`html
Ucraina vrea în NATO, dar cine o mai ascultă?
La întâlnirea aia mare, de luni, pe la Washington, liderii, care sunt europeni și experți, au transmis un mesaj super clar, adică Ucraina, să reținem, are nevoie de niște garanții mai serioase de securitate, iar singura soluție care sună a fi credibilă în toată povestea asta rămâne, bineînțeles, aderarea la NATO. Mda, Jonatan Vseviov, ăsta e secretarul general al Ministerului de Externe al Estoniei, a zis că, fără de asta, toate celelalte variante sunt doar niște compromisuri, slabe și vulnerabile la presiunea Kremlinului, lucru care pare destul de grav.
Diplomatul ăsta, care a fost citat de radiodifuzarea publică estoniană, a punctat, în stilul clasic, că experiența trecutului, ca Memorandumul de la Budapesta din 1994, își are propria poveste, adică promisiunile internaționale sunt așa cum sunt, adică foarte șubrede, mai ales dacă nu sunt susținute de mecanisme ferme, gen protecție colectivă. Așadar, dacă nu se poate, să spunem, facem cumva o aderare rapidă la NATO imediat cum se oprește focul, atunci se fac niște soluții intermediare, dar cu cât mai aproape de realitate, altfel “garanțiile de securitate” vor rămâne, firește, doar niște cuvinte goale.
Mai apoi, ne aducem aminte că Memorandumul ăla din ’94, cu Ucraina care își dădea drumul la arsenalul nuclear moștenit de la URSS în schimbul unor promisiuni de securitate de la marii jucători, SUA, Marea Britanie și, desigur, Rusia, a fost cam călcat în picioare de Moscova cu anexarea Crimeei și invazia din 2022, dar cine să mai bage de seamă?!
Vseviov a subliniat că europenii nu au de gând să stea pe loc, adică trebuie să ridice costurile pentru agresiunea rusă, iar Ucraina la rândul ei are nevoie de ajutor militar continuu și, bineînțeles, de garanția că va merge în direcția aderării la Uniunea Europeană. Capitalul ăla politic european trebuie folosit așa, rapid, să se ia măsuri concrete, nu să fie doar vorbe goale pentru a răspunde americanilor, zici că e un balet diplomatic din ăsta absurd.
Referitor la întâlnirile recente, Vseviov avertizează că ar fi o mare greșeală să credem că Putin s-a răzgândit după câteva ore de discuții, adică, dacă o să schimbe ceva, primii sori o să-l vedem ca va înceta să bage rachete în copiii ucraineni. Super logic! Obiectivul Kremlinului e neschimbat, adică să își rescrie cotele de securitate, iar unitatea transatlantică și solidaritatea cu Ucraina sunt esențiale; presiunea trebuie pusă pe agresor, nu pe victimă, doar astfel se ajunge la o pace durabilă, mă întreb dacă cineva a reținut asta cumva.
Și, aici, o mică mențiune, Duminică seara, Donald Trump, în stilul lui de mare învățător, și-a împărtășit viziunea pe rețelele sociale, spunând că Ucraina nu va recăpăta Crimeea și nici nu va adera la NATO. Care deștept! Dar, un lucru e clar, toată povestea asta cu Ucraina și securitatea ei e departe de a se termina bine. Deci, rămâne să urmărim în continuare cum va evolua toată nebunia asta.
Articolul ăsta a apărut pe Mediafax, ca să mai știm clar despre ce e vorba.
“`
