“`html
Schimbarea Radicală a Turkmenistanului: O Destinație de Vacanță sau o Capcană?
Turkmenistan, o fostă republică sovietică, se află acum în centrul atenției internaționale cu promisiuni surprinzătoare că vrea mai mulți turiști, dar cu alei goale și o marmură orbitoare care parcă strigă „Veniți, veniți, dar cu precauție!”. De ce toată această deschidere? Așgabat, capitala, care până acum era mai mult o mână de oameni în pustiu, acum se laudă cu o simplificare bătaie de joc a regimului de vize, dar detaliile rămân la fel de neclare ca ziua înnorată.
Ce zici, mai bine ai aștepta luni întregi pentru o viză sau s-o obții online fără scrisori de invitație care au făcut multe inimi să bată mai rapid de frică? Dylan Lupine, fondatorul Lupine Travel, sparge tăcerea: „Noi suntem în ceață”, adică nu se știe nimic, dar poate se va întâmpla ceva grozav sau poate nu – rămâne de văzut cum va influența asta numărul de turiști!
Între timp, „Poarta către Iad”, dar nu e vorba despre festivaluri ci despre craterul Darvaza care arde de peste 50 de ani, își diminuează intensitatea – dar ce va fi de el? Să se stingă? Așa te întrebi cum ar putea un foc asemenea acestuia să se stingă, dar uite că lucruri ciudate se întâmplă în această țară, care mai are și orașe pe Drumul Mătăsii, unde istoria și modernismul zici că trag de mână – o mare nebunie cu clădiri din marmură albă și statui aurite.
„Așgabat, orașul ciudat, unde marmura orbitoare e la ordinea zilei”, ne povestește Erika Fatland, o antropologă cu o carte în mână, care-zice că totul e straniu dar fascinant. Ministerul Petrolului și Gazelor e acolo cu bricheta lui imensă și un carusel interior care îți taie respirația. Galicia de mâncat? Oferă caviar din Marea Caspică, dar berea e o raritate, totul se reduce la puțină distracție la pub-uri locale.
Nostalgia sovietică se amestecă cu modernizarea
Pe fundal, Turkmenistanul vrea săcoteste mai bun, să iasă din negura izolaționismului. Dar de ce tocmai acum? Ah, pentru că înainte era mai ușor de vizitat în vremea sovieticilor, unde totul era organizat în stil militar dar totuși cu puțină fericire. Acum, după plecarea dictatorului Niyazov, ce se întâmplă? Regimul a rămas rigid, doar că economia se duce de râpă și ar putea să facă o încercare disperată de open up.
Pe scurt, cine știe dacă Turkmenistanul face asta pentru că a învățat din greșelile altora sau doar vrea să profite de moment – poate că și ei visează la un turism care să explodeze, ca în Uzbekistan. Registrul de vize? E mai mult o speranță decât o certitudine, iar peisajele selenare și orașele de marmură albă sunt un amestec de atrație și capcane!
“`
