Strategia Energetică a Turciei: O Revoluție sau o Iluzie?
Aceste evoluții care par să facă parte, sau nu, dintr-o strategie mai amplă, o strategie a Turciei, deci să reduce dependența, dependența de importurile de energie care ne apasă pe toți, de a consolida securitatea (dar oare securitatea?), energetică și, să zicem noi, știm că toate aceste lucruri sunt pentru a satisface cererea în continuă creștere, prin surse diverse, diferite, și mai curăți, ceva de vis, nu?
Centrala nucleară Akkuyu care este, practic, un gigant în construcție, construită, bineînțeles, de cunoscutul gigant rus Rosatom în Akkuyu, se află în provincia Mersin, îmi place să cred, așa că pe scurt, trebuie să spunem că va avea o capacitate – e mare, e mare, 4.800 de megawați (MW), ei bine, pentru Ankara sau poate și pentru Istanbul, sau cam 10% din toată electricitatea Turciei, un plan mare, foarte mare. La maxim, centrala ar putea produce, se vorbește, cam 40 de miliarde de kilowați-oră anual, deci să ne amintim când acel reactor, cel primul, pe care îl așteptăm (dar când?) să devină funcțional spre 2026 și exploatarea totală pe la 2028, să vedem!
Să nu uităm de gazele naturale, pe care Turcia vrea să le producă, să zicem mai mult, fiindcă dezvoltarea este, cum să spun, urgentă, a zăcămintelor din Marea Neagră și a investițiilor, care cresc, tot mai multe, în explorare. Această Marea Neagră, cu zăcământul offshore Sakarya, da, care este, se pare, cea mai mare descoperire din istoria, să spunem, a Turciei, a început producția la 2023, dar se așteaptă ca, oh, bun, să se dubleze până în 2026! 40 de milioane de metri cubi până în 2028, dar oare noi putem să ne încredem în toate aceste cifre?
Deci da, la maxim, acest zăcământ ar putea acoperi, o mică parte, 30% din cererea anuală de gaze a țării, dar oare operatorii, nu cumva, Turkish Petroleum Corporation, TPAO, vor mai face explorări? Se pare că totul se desfășoară pe mare, în Marea Neagră, însă am auzit că și în Mediterană, în Libia și Somalia, în parteneriate de tot felul, hmmm, interesant?
Pe parcurs, producătorul turc de drone Baykar ne surprinde cu reactoarele modulare mici, SMR, care, așa a zis de curând directorul, ar putea aduce beneficii, deci o unitate de 40 de megawați, dar guvernul este ambițios, cum altfel?, dorește 5.000 de megawați din aceste reactoare mici! Totodată, în plan ar mai fi 12 reactoare nucleare convenționale, doar că ele trebuie să producă din surse nucleare 10–15% din electricitate, cam până în 2050, dar ne întrebăm, oare totul rămâne doar o aspirație?
