“`html
Autostrada A1: Cât de aproape suntem de un nou scandal de infrastructură?
Pe autostrada A1 Sibiu-Pitești, cu tunelul Robești în vizor, Remus Matache, ne informează că Mapa Cengiz lucrează non-stop, dar cine știe ce înseamnă asta cu adevărat în contextul nostru, unde nenumărate promisiuni au fost aruncate în derizoriu, și mai ales cu imagini pe forumurile peundemerg.ro, dar ce impact real au astea? Nimeni nu poate zice, iar asta ne lasă cu un gust amar, căci ce știm mai exact? Doar imagini frumoase care nu ne aduc plus valoare.
Și doamne, ce anunț a făcut Irinel Ionel Scrioșteanu, secretarul de stat din Transporturi, că a început execuția tunelului Robești, 900 de metri, primul din cele șapte tuneluri de pe secțiunea 2 Boița-Cornetu a Autostrăzii A1 Sibiu-Pitești, dar oare se va termina vreodată acest proiect? De la început am fost fataliști, toți așteptăm mai mult și mai bine iar săptămâna trecută Cristian Pistol spunea, Ministerul Transporturilor a dat hăis pe autorizația pentru construcția unui tunel, dar nimeni nu știe când va fi gata.
Pe secțiunea 2 (Boița-Cornetu), cum ne-ar plăcea să credem, vor fi executate 48 de poduri, pasaje și viaducte, dar numărul ăsta chiar aduce certitudinea? Pentru că, deși a fost anunțată montarea primelor grinzi, întrebarea care persistă este dacă totul se va desfășura fără incidente și cine va răspunde dacă lucrurile nu decurg cum ne dorim. Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) părea optimistă, dar iarăși, suntem în postura de spectator la o piesă de teatru absurd unde nimeni nu știe când începe actul următor.
Lungimea lotului de 31,33 km și contractul de 68 de luni, cu valoare de 4,25 miliarde de lei, ne fac să ne întrebăm unde sunt banii, ce se întâmplă cu timpul când explorerzile noastre pe drumuri vor fi doar vise? Podurile cu lungimi între 32 m și 843 m, și cei șapte tuneluri, sună bine, dar cu riscurile de întârziere și scandaluri care ne înconjoară, așteptarea aceasta devine din ce în ce mai greu de suportat. Este puțin probabil să vedem la orizont un final fericit, mai ales când ne amintim de istoria înfricoșătoare a altor proiecte de infrastructură din România.
În concluzie, totul pare acum învăluit în ceața nesiguranței, așteptând ca totul să revină la normal, dar cine știe ce ne rezervă viitorul? Un drum mai bun sau un alt scandal de infrastructură? Răspunsurile par să ne scape de fiecare dată.
“`
