“`html
Scandal de metrou: „Sfânta Ana” sapă, dar cine plătește nota de plată?
Pe 28 mai 2025, metroul din România face, din nou, valuri, iar utilajul de foraj numit „Sfânta Ana”, lung de 105 metri și greu ca un elefant, a început lucrările între Tokyo și Aeroport Băneasa, dar sunt întrebări cu carul: cum de ne putem permite asemenea inovații când atât de multe lucruri mai importante rămân pe afară, sau în afara minții, pentru că sunt ingrate?
Un segment de tunel de 900 de metri se va excava, iar acum ajungem la detaliile care derutează: 600 de inele de tunel vor fi plasate pe acest traseu. Mă întreb, câți bani se pierd pe această aventură, sau câte promisiuni sunt îngropate în pământul ce nu-l vedem? De asemenea, „Sfânta Maria” a realizat deja un segment pe 9 aprilie pe Linia 2 iar acum… toată lumea se întreabă cum se mai face față, căci totul e un dinamism care ar putea duce la o explozie, figurativ vorbind desigur. Este o nebunie totală!
Știm că aceste utilaje, „Sfânta Ana” și „Sfânta Maria”, vor excava un total de 6,6 km de tuneluri care va găzdui stații și interstații și iarăși mă gândesc, oare câți oameni își vor pierde locurile de muncă în acest proces de automatizare, sau câte alte ruinări de vise ascund aceste șase stații? Dacă gura păcătosului adevărul spune, asta ar putea să fie o mare problemă pentru cei care investesc în acest proiect enorm, dar oare e cineva preocupat de asta?
Magistrala M6, cu o lungime de 14,2 km, va avea numai 12 stații, dar 12 trenuri noi, care, sperăm, vor circula fără probleme pe căile dublate pe care ne bazăm viitorul. Totuși, totul e construit sub umbrele corelării dintre diviziuni de construcții care consumă resurse, dar care trebuie sa fie gata cât mai repede. Asocierea dintre Alsim Alarko și Makyol și-a asumat responsabilitatea, oricum. Aici, ajungem la întrebări mai multe decât răspunsuri.
Întrebarea este: oare cum ar fi să dăm un pas înapoi în toată această mâncătorie de infrastructură, și să ne concentrăm pe nevoile oamenilor? Dacă ne dorim cu adevărat un metrou de Otopeni, să ne asigurăm întâi că suntem pregătiți pentru toate provocările care vin în urma lui, fără să împingem problemele sub preș, unde nu le mai poate vedea nimeni, și unde iar trebuie să ne scufundăm, la propriu, în această sarcină care pare fără cap și fără coadă, dar care se transformă, înainte să ne dăm seama!
“`
