TrumpÎși Asumă Riscuri Pe Terenul Economic și Militar Cu China!

În cel de-al doilea mandat Trump, adică să zicem, el tot continua cu o poziție care e dură față de China, tot cu o retorică care pare beligerantă, dar cu câcatul timpului, să zicem că la capitol, adică la securitate, in special privind Taiwanul și aliații de prin Indo-Pacific, dă impresia că rămâne neclar ca un cer înnorat, ceea ce pe de-o parte ar putea aduce beneficii, pe de altă parte, nu e prea clar ce are de gând, bănuiește și el.

China, pe de altă parte, ca o reacție, se pare că își intensifică modernizarea militară, având ca țintă să depășească SUA, în Mările Chinei de Est și Sud, adică nu-i de glumit cu extinderea arsenalului nuclear care e semnificativ pentru toată lumea, de aceea, vorba aia, dacă e să fie, să fie totul cu cap, nu?

În privința Taiwanului, Beijingul a ales să intensifice presiunea militară, cu tot felul de exerciții care vin la pachet cu provocări, adică se apropie și mai mult de insulă, dar întrebarea e, ce va face SUA, mai precis?

SUA, în ciuda angajamentului ăsta de apărare pentru aliații săi, urmează o politică anume de „ambiguitate strategică” față de Taiwan, o tactică care te lasă ca pe jar, căci speră să descurajeze nu doar declarația de independență, ci și acțiuni militare venite din partea chinezilor, dar cu siguranță, ambiguitatea aceasta e privită de Beijing ca o lipsă de hotărâre, iar Trump, analizând ce-i în Marea Chinei de Sud și cu tensele cu Filipinele, se confruntă cu riscuri mari și incert în ce privește controlul.

La capitolul comerț, Trump a anunțat chestia asta cu un tarif de 60% pentru toate bunurile importate din China, ei bine, asta ar pune mari probleme și pentru altele, inclusiv stealth pe piață, căci nu doar că îi afectează pe producători, dar și pe cei mici în special, asta fiindcă aproape 600.000 de mici producători din Statele Unite, adică oameni care angajează circa 5 milioane de lucrători, depind într-un fel de componente din China care nu au alternative interne, ceea ce dă frisoane.