“`html
Scenariul Apocaliptic al Educaţiei Americane: Trump Vs. Justiţie!
Într-un haos legislativ care ar putea rivaliza cu cele mai şocante filme de groază, Departamentul Justiţiei a decis să ceară instanţei, da, exact, să blocheze decizia judecătorului federal Myong Joun din Boston, care s-a trezit într-o dimineaţă, anulând reducerile massive de personal, însă oare câţi ştiu cu adevărat despre asta? Judecătorul, un tip care nu pare să joace după regulile cunoscute ale politicii, a spus că angajaţii concediaţi trebuie să se întoarcă la birou, iar noi ne întrebăm… ‘Câte vieţi sunt în joc aici?’
Pe de altă parte, ca un monstru mitologic, Departamentul Educaţiei, înfiinţat în anii 1979, administrează o reţea vastă, da, de peste 100.000 de şcoli publice şi mii de şcoli private, iar marea întrebare care se pune, cu atâtea tipuri de bani – şi nu vorbim despre monezi de ciocolată – este de unde vin aceşti bani? Majoritatea, șocant, mai mult de 85% vin din autorităţile locale și de stat, dar aşteptaţi, căci s-ar putea să credeţi că ei ştiu ce fac.
Şi aici intră în scenă Trump, celebrul preşedinte cu idei… nonconformiste, care a decis că acest departament poate fi desfiinţat fără prea multe emoţii, parte dintr-un plan mai amplu de a reduce guvernul federal la dimensiuni mai “normalizate”, dar oare câţi cetăţeni vor să primească educaţie de la stat, sau doar de la vecinul din stradă?
Conform celor 20 de state care s-au simţit obligate să se opună în instanţă, această tăiere a locurilor de muncă nu este doar o simplă măsură de austeritate, ci o ucidere a drepturilor civile, iar avocaţii Departamentului de Justiţie susţin că toate aceste concedieri rapide nu sunt chiar citații la o petrecere, ci o metodă de eficientizare, sau poate nu.
Pe 20 martie, Trump a semnat un ordin executiv, un gest prin care doreşte, cred el, să elibereze departamentul de constrângerile birocratice, de parcă toţi angajaţii ar putea spune “La revedere”, iar în acelaşi timp să pună educaţia în braţele statelor, dar rămâne întrebarea: câte state se vor mobiliza pentru a prelua acest farde efectiv?
La Casa Albă, înconjurat de entuziasmul copiilor şi educatorilor, Trump a vorbit despre acest ordin ca fiind un pas glorios către “libertate” și nimeni nu a reuşit să prindă ironia, deoarece Linda McMahon, secretarul pentru educaţie, a anunţat concedieri de amploare, reducând personalul de la 4.133 la 2.183, dar poate că cineva a confundat cesia economică cu reducerea la tăiere.
Pentru a adăuga combustibil focului, pe 21 martie, Biden – pardon, Trump – a venit cu idei, da, să transfere împrumuturile pentru studenţi la Administraţia pentru Afaceri Mici, iar specializarea pe educaţie la Departamentul de Sănătate, dar oare cu ce rezultat?
În decizia lui, judecătorul Joun chiar a spus că nu se poate juca de-a politica, adică angajările trebuie efectuate, iar acei angajaţi să revină la locul de muncă, de parcă totul este un joc de societate, iar oamenii care trăiesc de pe urma acestor locuri de muncă să se reintoarcă la grijile zilnice.
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, numit Harrison Fields, a exprimat cu indignare faza “nechibzuită” a judecătorului, iar Curtea de Apel din Boston a refuzat să ia în seamă cerinţele lui Trump de suspendare a interdicţiei, dar oare cine va ieşi învingător din această bătălie? Răspunsul rămâne, probabil, la fel de confuz pe cât sunt rândurile de ştiri ale zilei.
“`
