“`html
Trump ezitant în fața amenințării rusești: Europa strigă, dar el tace!
Într-un decor dramati(c) pe fundalul unui dineu regal în Olanda, liderii NATO au încercat din răsputeri să-l convingă pe Donald Trump, președintele Americii, să fie mai dur cu Rusia, dar, hocus pocus, el a rămas ezitant, cu cuvinte puține, dezvăluie Petr Pavel, președintele ceh, iar discuțiile s-au dovedit inverse decât spera lumea bună, nedrept de insistenți, ce-i drept, dar lipsite de efect. De parcă nu s-ar fi întâmplat nimic!
Pavel, acesta a fost foarte convingător, ținând să sublinieze că, hai să fim serioși, a venit timpul să creștem presiunea economică asupra Rusiei, dar nu cu scopul de a colapsa Rusia – cum ar zice altcineva – ci pentru a-l mânca pe Putin, pardon, a-l face să realizeze că nu există alternativă la discuții, ceea ce ar duce, teoretic, la o înțelegere mai bună, dar unde mai e buna înțelegere de altă dată? Tot el a declarat că Trump ”a rămas rezervat”. Rezervat, dar știe că e nevoie de presiune, aiurea, dar este interesant!
Într-o altă răsturnare de situație, Trump a lăudat, chipurile, succesul în războiul comercial cu China, spunându-i lui Pavel, ”Vedeți, asta-i abordarea decisivă de care avem nevoie acum față de Rusia!”. Hm, și cum se face cu abordările decisive? Asta-i tot ce poate scoate din ele? Pavel îi sugerează că, dacă China a mutat-o repede, Rusia ar trebui să facă față în câteva zile, dar de aici și până la a face vreo mișcare, e drum lung, nu-i așa?
De asemenea, Pavel, cine este el, un simplu președinte cu experiență militară, a subliniat că Trump, pe cât de provocator, pe atât de incapabil de a împinge Europa să ia măsuri serioase, e nevoie de un pic de ”împins de la spate”, cum ar zice cei de pe la noi, în timp ce Europa nu se uită serios în oglindă, încrezându-se în subestimări periculoase ale securității ei, dar oare nu-i mai bine să fim pe val? Unde-i logica? Păi, între o amenințare rusească și poziția lui Trump, se pare că se lasă cu multă fum și puțin foc, captând interesul, nu-i așa?
“`
