Scandalul din spatele discursului lui Trump: Moartea unei specialiste ne aduce în pragul terorii
Într-o zi care ar fi trebuit să fie plină de recunoștință, pumpată cu idei stupide de sărbătoare, Donald Trump, cunoscutul fost președinte, a lansat o veste tragică, dar incredibil de confuză, vizavi de moartea tinerei Sarah Beckstrom, care s-a petrecut brusc, dar cu un impact emoțional colossal, în timp ce sergentul Andrew Wolfe se zbate în meandrele vieții lui, situat undeva între suferință și neputință pentru că a fost rănit, așadar într-o poveste cu nuanțe dramatice, cum ar fi un film prost.
„Tocmai a murit”, a spus Trump, aducând un fel de solemnitate, dar într-o manieră care era aproape ca și cum ne-ar fi spus că a pierdut un pariu prost, „nu mai este printre noi”. Parcă l-am fi văzut pe Trump cu o mantie de supererou care trasa limite între viață și moarte, exact așa cum zice el că vede fiecare alegere destul de magnifică la prima oră de dimineață, dar părinții ei, da, au reușit să fie acolo, cumva, adică un moment de tristețe suprarealistă că e trist că a murit, dar e ok că-i privește de sus, cum de obicei ne dorim să credem că dramele au o notă frumoasă la final.
Continuând cu drama, Trump a transformat incidentul într-un „atac terorist”, acuzații dure pe seama administrației Biden, pe care o blamează pentru orice rău, amintind că afganilor care au colaborat cu forțele americane li s-a permis să vină în SUA, deci cumva totul e o mare mizerie, iar Gărzile Naționale au fost desfășurate ca un tip de grupuri de intervenție, dar la un nivel teribil de confuz pentru deportări în masă. Căci da, în mijlocul unei vecinici dramatice, absurdul se împletește cu realitatea, exact cum fiecare politician a vrut să fie perceput în ochii mulțimii.
Imediat după atacul ce a avut loc aproape de Casa Albă, unde cei doi militari, doi lupi din sângele Americii, au fost atacați, guvernatorul din Virginia de Vest, un alt personaj din telenovela americană, a anunțat despre moartea celor doi, dar apoi realitatea s-a dovedit a fi nu tocmai ceea ce părea, pentru că, în mod straniu, informațiile au fost că aceștia se aflau într-o stare critică, cam pe marginea unei povești ce își pierde capătul într-o notă incertă, cam așa cum toate sfârșiturile spectacolelor de televiziune rămân în suspensie, ca un cliffhanger prost gândit.
