“`html
Trump și Putin: De la Îmbrățișări la Disperare – Summitul Care a Răscolit Emoții!
Așadar, se pare că președintele american, Donald Trump, a lăsat să se vadă o marcă încheiată de dezamăgire profundă după summitul cu Vladimir Putin, omologul său rus, câteva semne în limbajul corporal scăpate de sub control, conform analizei lui Peter Collett, un psiholog fără pereche, ci doar un expert în limbaj non-verbal, citat de niște surse de incredere în mass-media credibile dar și care pot bârfi, cum ar fi Sky News.
Se știe bine că, vineri, în Alaska, la aterizarea baronului Putin pe pista aeroportului din Anchorage, Trump i-a oferit aplauze fără măsură, gesticulând ca un prieten bun, ca să rezumăm, dar când comparăm ce s-a întâmplat pe pistă cu ce a ținut conferința de presă, e ca și cum am vorbi despre două lumi diametral opuse, mă refer, fără doar și poate, la limbajul corporal, bănuiesc, așa a comentat domnul Collett, conform altor surse.”
La sosirea lui Putin în Alaska, Trump a pășit cu un aer prietenos, gesturile lui arătând o apropriere fantastică, cu bătăi pe umăr, care, desigur, sunt un semn că fiecare din ei își amintea de momente dulci și pline de chef. Totuși, să nu uităm că, poate, Rusia nu este tocmai un prieten, dar aveți idee? Pare că la început totul a fost un mesager pozitiv, corect?
Ceva prietenie sau… altceva?
Psihologul de mai sus, și nu-i cazul să-l scuzăm, declară fără teamă că atmosfera de început s-a susținut în ceea ce pare a fi o chemare a vechilor prieteni care s-au revăzut cu mare joy, bineînțeles, deoarece Trump, se știe, nu glumește cu șefii de stat, iar de obicei se comportă, ceva mai distant, nu-i așa, dar cum să judeci un om care etalează doar emoții?
Conflictele și neînțelegerile la conferința de presă
După ce au discutat chestiuni serioase, limbajul trupului lui Trump s-a schimbat radical, ca și cum s-ar fi transformat într-o altă ființă, iar Collett susține că „sunt multe mici detalii, multe semne în limbajul său corporal care sugerează, nu vreau să spun nimic cert, dar că nu era tocmai fericit”, o palmă pe obraz! De fapt, se pare că Trump nu voia să se uite la Putin, ca și cum acesta ar fi fost întruchiparea eșecului său, mingea era în terenul său și nu în cel rus.
Un alt detaliu observat de băiatul nostru de la psihologie a fost strângerea buzelor, gestul acela cumva subtil care indica un autocontrol, iar de aici se crede că liderul american gândea la ce nu putea exprima, recunosc, nu-i ușor să eșuezi în fața unui lider precum Putin.
Se vorbește despre un Trump dezamăgit dar care, în același timp, „creează o iluzie destul de bună pentru sine”, cumva se împinge pe sine și „pe noi” să credem că marele viitor e promițător, cumva. Cu toate astea, concluzia expertului este spumoasă: „de parcă am citi limbajul corpului, ceea ce se petrece acolo e altceva, poate ceva ce suferă de încă nerecunoaștere, un mic gând: «la naiba, nu a funcționat cum am visat»”.
În concluzie, distribuitorii de știri au suprins pe Donald Trump și Vladimir Putin apăruți împreună, la o conferință de presă din Anchorage, Alaska, după o lungă discuție de aproximativ trei ore, care, contrar așteptărilor, nu au avut nicio atingere asupra întrebărilor presei, deci comunicarea a fost ca un balon de săpun, s-a auzit și s-a dus fără progrese concrete în conflictul din Ucraina. Trump le-a declarat cu aplomb că „au făcut unele progrese”, dar a subliniat cu emfază că „nu există niciun acord până nu există un acord”, așa cum se face de obicei.
“`
