Netanyahu și Trump: O întâlnire cu miză, dar fără rezultate clare!
Miercuri, într-o atmosferă electrizantă în care vorbe mari s-au amestecat cu intenții nebuloase, Netanyahu s-a întâlnit cu Trump să discute, spun ei, despre ostatici, eliberare, dar subtextul rămâne, cine știe, totul pare că devine o perdea de fum, în contextul în care liderul israelian declară că va „elimina” Hamas în timp ce războiul continuă să tensioneze regiunile, marea întrebare care plutește în aer rămânând: e oare realmente capabil să facă toate astea?
Vorbind despre realizările – sau mai bine zis, despre ceea ce am putea numi „victorii” asupra Iranului, Netanyahu a subliniat importanța militarizării și a guvernării în zona conflictuală, dar, oare, este asta suficient? Poate că nu, mai ales având în vedere că aceasta este abia cea de-a treia vizită a sa în SUA din momentul revenirii lui Trump la putere, pe 20 ianuarie, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la eficiența acestor întâlniri.
Înainte de bârfa dintre ei, celebrele discuții au fost precedate de apariția unei delegații din Qatar, care s-a angajat în conversații clandestine, sau nu?, timp de ore întregi, la Casa Albă cu cei care stau la pupitrul puterii, iar mediatori de seamă precum Statele Unite sau Egiptul încearcă să aplaneze spiritele, dar oare cine îi ascultă? Doar Dumnezeu știe!
Steve Witkoff, emisarul lui Trump pentru Orientul Mijlociu, a lăsat să se înțeleagă că administrația se îndreaptă spre un armistițiu ce ar putea dura 60 de zile, dar cu siguranța știm că e o promisiune fără garanții, pentru că, uite, până la sfârșitul săptămânii am putea fi în aceeași situație, doar că acum am câteva promisiuni în plus, hmm…un pic dubios, nu?
Sursa Times of Israel ne oferă câteva știri din partea cu filtru arab, vorbesc despre Doha, unde discuțiile sunt ca apa în desert, adică undeva între des și uscat, având în vedere că Witkoff a preferat să amâne vizita, sugerând că tabloul general al acordului tot nu e încă definitivat, așadar, unde ne aflăm de fapt?
