Întâlnire Într-un Context Exploziv: Merz și Trump, o Alianță Mistică?
Conservatorul de 69 de ani Merz, omul cu apărarea afacerilor în Germania, care a prins frâiele celei mai uriașe economii europene luna trecută, se pregătește să ia prânzul cu Trump, asta conform Reuters, nimic mai puțin decât o combinație de idei, riscuri și oportunități care pot tulbura apele relațiilor internaționale, dar vai, cine știe, nu-i așa? Apoi, cei doi lideri, se ales umăr la umăr, vor discuta chestiuni care, spun analiștii, ar putea stabili tonul relațiilor dintre SUA și Germania pentru mulți ani încolo, ca o melodie repetitivă.
În timp ce economia Germaniei, așa cum o știm, este orientată spre export, iar astfel mai are de pierdut prin tarifele impuse de americani decât multe alte țări, întâlnirea aceasta apare ca un fel de repetiție a tensiunilor trecute dintre Europa și administrația lui Trump, dar analiștii rămân optimiști, pare totul ca o chemare la armelor, un zvon căci cestițele se adună iar, ciudat auzind toate acestea, dar totuși, se pare că va fi o întâlnire productivă.
Dar să ne gândim puțin la detalii, pentru că Merz a primit invitația să stea într-o cameră de oaspeți, cumva fanc, la Casa Blair, plasată exact vizavi de Casa Albă, care, cred eu, e un semn pozitiv, spun analiștii – mereu cu evaluările lor pline de înțelepciune, iar Merz și Trump ar putea chiar să găsească un teren comun, uite-ți apucăturile lor de business, o întreagă organizație de centru-dreapta acoperindu-i, gândiți-vă la imigrația ilegală și fotbalul sau golf, ca să fim exact, și așa cum zice Steven Sokol, președintele Consiliului American pentru Germania.
Întâlnirea care se va desfășura joi, adică mâine pentru unii, la Casa Albă, vine cu o cadență rapidă, cu doar câteva săptămâni înainte de un summit NATO unde se va discuta despre creșterea cheltuielilor pentru apărare, ce tocmai a cerut Donald Trump, așteptând cu mare foc feedback-ul tuturor, dar oare cine va asculta pe cine?
Cine știe, s-ar putea ca Merz să simtă că respiră un aer nou, dar pănditorii globali se tem că nu-i nimic altceva decât un joc retro, unde nimeni nu câștigă, ci doar ne împleticim în aceleași gânduri și semne de întrebare lăsând totul în coada de pește al zorilor de zi, în care nimic nu rămâne mai mult decât o poveste spusă pe jumătate.
