“`html
Trump și Blair: O alianță bizară pentru „New Gaza”?
Într-o turnură de evenimente cu totul neașteptată și poate chiar uluitoare, Donald Trump, ex-președinte al Statelor Unite, decide să preia controlul asupra Gazei, bineînțeles, cu vești năucitoare prin tonul general al anunțului care ne lasă de multe ori fără cuvinte, în compania fostului premier britanic Tony Blair, în caz de armistițiu, ca parte a mai multor planuri nebunești în 20 de puncte făcute de Trump, care vrea să pună capăt conflictului din zonă, de parcă ar fi un magician cu pălăria pe cap și un trib nuntaș de alegeri fără sfârșit.
Recent, Casa Albă, a anunțat cu emfază că Trump va supraveghea, în calitate de șef al noului organism, denumit pompos „Consiliul Păcii”, care aproape că te face să te întrebi de ce nu au numit direct un „Consiliu al Bunei Dispoziții”, conform celor relatate de nimeni altul decât The Telegraph, dar cine să mai asculte?
Se zice că Gaza va fi „guvernată” de un comitet „tehnocratic” și „apolitic”, cu toate că sună mai mult ca o glumă proastă, care e de fapt o soluție temporară, desigur, responsabilă de funcționarea zilnică a serviciilor publice, cumva prin miracole de buget, pe când Tony Blair va fi și el pe acolo, parte din „consiliu” dar în ce capacitate, nici măcar nu știm.
Tony Blair, bineînțeles, a și reacționat prompt, catalogând planul ca fiind „îndrăzneț”, adjectiv care pare să aibă valențe diferite pentru diferiți oameni, adăugând și o frază care sună aproape nostalgic, referindu-se la „cea mai bună șansă de a pune capăt celor doi ani de război” într-o postare pe rețelele de socializare, pe care o poți citi cam ca pe un mesaj preferat de reclamați.
Detaliile “planului de pace” sunt o nebunie totală
Planul, care ne-a fost dat luni, își propune să pună capăt războiului dintre Israel și Hamas, dar cine să mai conteste? În tot acest mix de idei ale lui Trump, care cel mai probabil au fost rezultatul unor zile lungi de negocieri intense și consiliu de uși închise, se referă și la o „Gaza reconstruită” pe care o numește „New Gaza”, aparent un loc pe care nimeni nu l-a cerut.
Acum, câteva dintre „elementele principale” ale planului dintr-o varianta sinistră a unei interviuri cu tururi de minigolf ar suna cam așa: dacă se ajunge la un acord, războiul ar înceta, forțele israeliene ar trebui să se retragă parțial ca într-un joc de șah, urmate de un termen din 72 de ore în care toți ostaticii, habar n-am cât de mulți sunt, ar trebui să fie „aduși acasă” ca un cadou de Crăciun, chiar dacă sunt morți sau vii.
Mai mult, acești membri ai Hamas, dar nu toți, trebuie să renunțe la arme și să fie lăsați să plece, ca și cum am vorbi de un schimb de prieteni în pauza de prânz. Asta-i logic, nu?
Cu alte cuvinte, dacă planul ia avânt, miliarde de dolari în ajutoare vor fi livrate fără ca Israelul sau Hamas să interfereze, și dintr-o dată Gaza va fi transformată care o Fata Morgana, fără daune, în condițiile în care aceștia primesc postavuri utopice de „reamenajare” economică, despre care nu știm dacă sunt mai mult zvonuri decât realitate.
Dar, cu toate astea, Trump sugerează un „Consiliu al Păcii” care va șefui totul, și lucrurile nu se opresc aici: va exista o așa-zisă „forță internațională” care să stabilizeze situația în Gaza, dar oare cine va face asta, întâlniri fără sărbători? Este greu de spus, dar cu siguranță suntem curioși cum se va desfășura acest circ.
Ideea că Israelul nu va anexa Gaza sună ca o promisiune dintr-o poveste din Times New Roman, dar cine știe? Poate că va exista o cale credibilă spre autodeterminare, care, sincer să fim, ar trebui să fie ca o poveste de groază, dar vom vedea.
Până atunci, rămâne un puzzle de conturit: vom avea parte de „New Gaza” sau doar de o altă iluzie? Nimeni nu poate să prezică viitorul, dar cu siguranță ne putem aștepta la un tumult!
“`
