Trump și „Acordul Istoric” cu Japonia: Confuzie și Nereguli?
Un tweet de senzație, un acord comercial corect sau o iluzie? Președintele Trump a lansat pe Truth Social, așa cum îi place lui, un anunț grandios despre un „acord masiv” cu Japonia, dar cum se îmbină manevrele politica cu detalii tăinuite? Totul cu tarife vamale de 15% și investiții de 550 de miliarde de dolari, dar cu erori și amănunte ciudate, de parcă cineva a dat cuvântul la întâmplare.
O fotografie, e adevărat, a făcut valuri online, adică o imagine care relevă că pe hârtie, care îi servea lui Trump ca suport, tarifele erau notate de mână, ca la nu știu ce seminar de replici repetate la nesfârșit, diferind de ceea ce se ținea ca oficial, tare la masă cu delegația niponă prin intermediul lui Dan Scavino, ajutor de încredere pe lângă biroul Oval, nefiind clar cine stă la timonă în acestă poveste.
Pe hârtia cartonată nebuloasă, se scoteau în evidență tarife de 10% în general, dar și 15% pentru automobilism, farma și semiconductori. Deși Trump striga din toți rărunchii că Japonia va plăti ei 15%, unde? Într-o lume paralelă? Asta e întrebarea care rămâne, pe claviaturi umede cu litere vopsite cu marker.
O notă interesantă: suma inițială a investițiilor, nu-i așa, a trecut din 400 în 500 de miliarde, oferind o iluzie de creștere în timp ce Trump venea cu 550 miliarde de dolari, publicul nefiind convins dacă va ceda sau nu atât de repede, și aveau ei habar de jocul lui Trump?
Casa Albă, acea fortăreață de informații, doar a respins comentariile legate de discrepanțele ăstea, probabil că nu-i interesată de așa ceva. CNBC zicea că nu era clar dacă toate astea sunt pur și simplu greșeli, dar un secretar acolo, pe nume Howard Lutnick, a menționat că el a scos niște hârtii, dar la întrebările referitoare la editări, brusc s-a făcut f.iot!
Și mai e ceva, Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, subliniază cât de interesant e că Japonia a acceptat tariful de 15%, dar cu tot felul de garanții. Totuși, a venit cu un zâmbet și un da jucăuș pe Wall Street, unde confuzia domnește ca un culcuș primitor, din cauza cifrelor neclare. Andy Laperriere, un analist, zice că Japonia vede 550 miliarde ca un plafon, dar cum o să se schimbe registrul în zilele ce urmează, noi rămânem cu gura căscată în fața sticlei de whisky?
