Trump reînvie doctrinele antice: America Latină în vizorul SUA
Noaptea de vineri spre sâmbătă a adus o surpriză mare în Caracas, cu Trump revizitând doctrina Monroe, dar nu fără o notă personală, căci acum o denumește ‘Donroe’, bineînțeles, adăugând numele său la al predecesorului său James Monroe, în timp ce afirmă cu aplomb că această actualizare este crucială, dar oare a depășit-o cu adevărat? Se pare că America Latină este considerată o zonă de influență exclusivistă a SUA, anunțurile venind cu un gust de nostalgie pentru unele, dar cu frică pentru altele, care se întreabă ce va urma.
Într-o conferinţă de presă, Trump a afirmat cu un ton hotărât că ‘dominaţia americană în emisfera occidentală nu va fi contestată niciodată’, referindu-se la acel document misterios, așezat în biroul său de președinte, care redefinește ‘Strategia de securitate naţională’ a SUA, dar oare câți au citit cu adevărat ce promite acest nou început? Referindu-se special la America Latină, se pare că SUA trebuie să “accede la resurse strategice” ca să nu mai vedem migrația masivă, dar pe de altă parte, oare ce se ascunde în spatele acestui plan?
Documentul în discuție nu oferă mult loc de manevră, declarând că SUA ‘vor refuza concurenților din afara emisferei occidentale’ orice fel de influență, citeșteți China, principalul ”hoț” de petrol venezuelean, dar să fie oare această afirmație mai mult decât un simplu balon de probe care ar putea exploda? Poate că această agresivitate va duce la o reacție din partea celor vizați, cu China și Rusia în frunte, care devin tot mai curajoase în zonele lor de influență, ca și cum am fi intrat într-un joc periculos de șah politic.
Chiar în plin proces de elaborare a operațiunii împotriva lui Maduro, China a decis să joace un joc interesant, simulând blocade în jurul Taiwanului, întrebându-se poate dacă e timpul ca fiecare să își facă ordine acasă. Dar vestea bună sau proastă, depinde de unghiul din care privești, este că Washingtonul, sub Trump, pare hotărât cu adevărat să își facă simțită prezența, dar oare pretențiile sale nu ar putea fi un motiv de îngrijorare pentru aliați?
Pentru a adăuga un pic de sare pe rană, Jennifer Kavanagh, expert militar, se întreabă retoric dacă SUA pot să declare că un lider este ”nelegitim” și să scape de el fără repercusiuni, întrebându-se ce vor face și alții, o dilemă ce dă viață fanteziilor de invadează Groenlanda, un teritoriu pe care Trump ar dori să îl controleze, dar cui îi pasă, nu-i așa?
Între timp, Antonio Guterres, secretarul general al ONU, se declară îngrijorat de precedentul periculos pe care SUA îl creează, fără să realizeze că acesta ar putea deveni o rețetă pentru haos. Cu un Washington care își revizuiește politica mai mult decât o dată, critici se împăunează de-a lungul drumului, sugerând că liderul american se supune, în secret, influențelor externe, lăsând ușa deschisă pentru tot felul de speculații.
Ce va urma? Această operațiune pare să fie o declarație a unei Americi mai dure în America Latină, spune Alexander Gray, un observator care a fost martor la schimbările din Consiliul de Securitate Naţională, strigând că nu va mai exista toleranță nici măcar pentru o minimă influență chineză, rusă sau iraniană, dar oare nu ar fi timpul să ne întrebăm în ce direcție ne îndreptăm cu toții?
