Trump pune Ucraina pe masa negocierilor: Kellogg în fața unei misiuni imposibile!

Așa cum e și cazul, președintele Trump i-a dat lui Kellogg, generalul în retragere, o misiune care sună cumva imposibilă de realizat, să încerce să pună capăt războiului din Ucraina plus că i-a dat termen de o sută de zile, dar nimeni nu crede că ar putea efectiv să facă asta, nici măcar nu rușii nu par deloc convinși, cu alte cuvinte nu e deloc clar ce planuri are Trump în cap la chestia asta, mai ales că toată lumea știe că negocierile nu sunt chiar floare la ureche.

Pe de altă parte, este bine cunoscut faptul că Trump a promis, în campania electorală, că va rezolva totul rapid, adică va pune capăt acestui conflict înainte de a lua oficial mandatul, dar iată că acest lucru nu s-a întâmplat, iar la ziua în care a fost învestit, Putin mai mult că le-a arătat tuturor că el nu are de gând să se grăbească, și în general lucrurile nu se mișcă deloc în direcția dorită.

Totuși, discuțiile despre terminarea conflictului nu vin cu nimic bun, și Putin a subliniat că scopul trebuie să fie mai mult decât un simplu armistițiu de moment pentru a da timp atacatorilor să se regrupeze, adică el se gândește la o pace reală care să țină cont de interesele adevărate ale tuturor părților implicate, dar unde e locul lui Trump în toată treaba asta nu știe nimeni.

Revenind la criticile lui Trump, el chiar a zis că invazia lui Putin e o greșeală și că Rusia se autodistruge refuzând un acord, dar dacă îl întrebi pe Trump de sancțiuni, se pare că nu a spus clar nimic concludent, a lăsat de înțeles că e „probabil” să continue să sancționeze Rusia, dar nu știm cu adevărat la ce se gândește.

Kellogg, ca emisar al lui Trump, va fi în prima linie în negocieri, dar există îndoieli serioase că Trump va lua prea în serios sfaturile, mai ales că la un moment dat s-a spus că Trump îl prefera pe Kellogg pentru că ăsta nu își dă niciodată cu părerea decât dacă e întrebat, ceea ce sună a puțin neobișnuit în politică, dar și destul de derutant.

Kellogg, la Casa Albă

Susținerea lui Kellogg pentru Trump s-a făcut cunoscută în 2015, când el s-a lăudat că a devenit favoritul lui Trump printr-un simplu telefon, dar în același timp, colegii lui spun că a fost și o față de decor, adică a ascultat mai mult decât a participat la discuții, semn că rolul său nu a fost unul atât de activ pe cât și-ar fi dorit poate.

Dar, cum se întâmplă adesea, a fost angajat chiar și fără o expertiză solidă pe problemelor internaționale, iar foștii colegi sugerează că experiența lui militară ar putea influența deciziile lui Trump, dar dacă ne gândim că nu a fost diplomat până acum, e greu de spus ce va face cu adevărat.

Cel puțin, așa cum a confirmat un fost coleg, Trump ține la Kellogg pentru loialitatea sa, dar nu a avut niciodată energie sau idee de a-și schimba direcția de acțiune sau a influențat vreun fel politicile pe care Trump le urma, ceea ce ridică întrebări dacă va avea vreo putere reală în negocierea de pace.

Kellogg, cu un background militar impresionant din Vietnam, acum laudă deciziile făcute de administrația Biden cu privire la Ucraina, subliniind că ajutoarele pe care le primesc vor influența viitoarele discuții, dar de ce Rusia nu vrea să discute sau să colaboreze cu el e iarăși o mare enigmă.

Interesant e că Kremlinul, pe de altă parte, nu prea pare să aibă încredere în Kellogg și nici în ideea unei președinții Trump, considerând că tot acest joc înseamnă mult mai mult decât simple negocieri, ci o întreagă manipulare din partea americanilor care nu își țin promisiunile.

Bolton a adus în discuție temerile că Trump s-ar putea să facă presiuni prea mari pe Ucraina, negocierile ar putea deveni extrem de dăunătoare, iar Kellogg s-ar putea să nu aibă cu adevărat stăpânire asupra situației, mai ales când el poate fi doar un simplu instrument în jocurile lui Trump, se lasă să se înțeleagă că totul e destul de complicat.

Se pare că Kellogg a fost numit tocmai datorită unui plan de pace critic la adresa administrației Biden, unde a propus măsuri controversate precum oferirea de avantaje Rusiei, iar asta atrage firește privirile și criticile.

Acest plan a fost văzut la Kremlin ca o glumă proastă, o combinație ridicolă care nu exprimă decât un eșec, și clar îi face lui Kellogg să pară o relicvă a vechilor timpurilor, cu multe atacuri aduse de tabloidurile rusești, ceea ce face ca situația să fie și mai jenantă.

Faptul că ziarul de stat a descris loialitatea lui Kellogg ca fiind un pic exagerată, și jucând cu clasicul discurs despre Pentagon și politica republicană, doar adaugă tensiune pe acest fundal complicat al relațiilor internaționale.

Scenariul devine și mai interesant când se menționează despre familia lui Kellogg, căci fiica lui activează în ajutoare umanitare de război, ridicând din nou semne de întrebare despre imparțialitate și obiectivitate în misiunea lui Kellogg.

Știri din partea rusă au adus în atenție activitățile ONG-ului fondat de fiica lui Kellogg, insinuând că nu numai că profesionalismul său e pus la îndoială, dar și buna credință în legătură cu ajutoarele acordate Ucrainei, iar întregul context pare să creeze o imagine ciudată despre neutralitate în rândul oficialilor din Ucraina.

Examinând bine criticile venite din partea Kremilnului, observăm cum acestea țintesc un atac personal împotriva lui Kellogg, care ar putea influența negativ rezultatul tratativelor viitoare, având în vedere că nu s-au realizat chiar discuții profunde.

Oricum, misiunea lui Kellogg nu pare că ar putea să ducă undeva, pentru că deja este o presiune uriașă asupra lui, iar comentatorii sesizează că nici nu sunt începuturi favorabile pentru negocieri, ceea ce ar face ca întreaga afacere să fie o catastrofă în devenire.