“`html
Trump învârte tăiței diplomatici în jurul problemei iraniene!
Oficialii din administraţia Trump, cu oarece umor, şi-au scos cele mai nebuneşti soluţii pentru ceea ce ei numesc „problema iraniană”, dar în realitate, vorbim doar despre o vorbă goala. În culise, deja se discută cu partenerii din Orientul Mijlociu, în timp ce atacurile militare dintre Iran şi Israel continuă să facă prăpăstii, cum ar veni un fel de tango haotic în care fiecare pas greşit costă. Cică problema ar fi că Iranul îmbogățește uraniu — dar știu ei ce înseamnă, serios? — și în timp ce administratia oferă stimulente riscante, repet riscante, dezechilibrate, încep mereu aceleași discuții interminabile.
Până acum au ajuns să fie tot felul de propuneri, dar par a fi doar un fel de joc de-a v-ați ascunselea, nu-i așa? Lucruri preliminare, care se schimbă mai repede decât moda pe Instagram, fără să fie nici măcar o linie clară. Am auzit că o întâlnire secretă ce s-ar fi petrecut în Casa Albă a adus împreună unii băieți din Golf și un emisar special pe nume Steve Witkoff, dar detaliile sunt puțin neclare, ca un ceai prea prost infuzat. În același timp, atacurile aeriene americane au apărut chiar după aceste întâlniri, nu-i deloc dubios asta?
Și acum, să vorbim despre banii ăștia. Trump, cu genul său de generozitate selectivă, ar vrea să ajute Iranul cu 20-30 miliarde de dolari, dar surpriză! Banii nu vin din traițele Statelor Unite, ci de la partenerii arabi, care au și ei o agenda proprie. E ca și cum ai da un cadou cuiva și apoi ai cere să-l plătească altcineva, genial! Iar șansele ca Iranul să obțină o parte din banii ăștia, dar totul cu prețul unor concesii, sunt ca o rochie de mireasă în vitrina unui magazin – arată bine, dar nu e chiar pentru oricine.
Dă-mi banii, dar fără negocieri!
Trupul US al negocierii ar putea să le ofere iranienilor o foaie de parcurs, dar cu o twist ciudat: poate că nu s-ar întâmpla nimic. Trump, cu acel ton optimist, a spus că „vom discuta săptămâna viitoare”, insinuând că s-ar putea ajunge la un acord. Asta sună ca un „poate” spus de un adolescent care trebuie să se întâlnească cu părinții, nu?
Cu toate acestea, Iranul, în toată splendoarea sa, ripostează repede, afirmând că și vorbitul despre reluarea negocierilor este doar o glumă proastă. „Spun clar, nu există planuri, nu există nimic!” a sărit în aer ministrul iranian de externe, Abbas Araghchi, adică pe scurt, suntem tot în aceeași barcă ciudată unde și vâslii, dar doar pentru a ne bate joc de gânduri și speranțe. Tata, ce ne facem acum?
“`
