Trump, pacea lui Netanyahu și Rusia: Un joc de șah diplomatic sau o comedie de prost gust?
Președintele american, Donald Trump, a reușit cumva o mică minune, adică un acord de încetare a focului între Israel și Hamas, pe 9 octombrie, ceea ce toată lumea a aplaudat, în timp ce, în Europa de Est, Trump se chinuia, ahem, să negocieze altceva, dar fără succes, fără succes, fără succes nu, mai deloc.
Deci, aceste diferențe între cele două situații din Orientul Mijlociu – un educativ și altul, nu atât de educativ, sunt complicate… Existența influenței SUA asupra Israelului e mult mai mare, ca un elefant într-o cameră plină de fluturi, decât asupra Rusiei, unde am încercat orice dar, vai, nu a mers. Aici, experți, unii apreciați, zic că, vezi Doamne, Trump e mai determinat în fața lui Netanyahu decât în fața lui Putin care pur și simplu s-a scuzat grăbit
Jenny Mathers, un fel de expert, spune că SUA au puterea să influențeze Israelul, ca de exemplu un detectiv din filmele noir, nu la fel de mult însă cu Rusia, care, pe cuvânt, parca e mai greu de abordat, nu? Ceea ce aduce un amestec de perplexitate în rândul specialiștilor.
Apoi, un alt expert, William Wohlforth, afirmă ceva similar, spunând că Trump, în mod esențial, are poate niscai influență asupra Rusiei, dar ea rămâne ca apa într-un sac, iar relațiile strânse dintre SUA și Israel sunt un fel de motor care îi oferă SUA acea putere de a schimba cursul unei fluviale umane, pe când în celălalt colț, adică în Rusia, influența e limitată. Nimic nu le va schimba comportamentul, nici dronele, nici săgețile!
În altă direcție, Trump folosește voința politică, dar nu în cazurile de care te-ai așteptat, cum ar fi Ucraina, care are bucuria de a nu avea susținerea necesară ca să devină ceva. De exemplu, în Gaza, mai devreme în anul acesta, un atac aerian a avut loc, și totodată, condamnarea internațională a crescut.
Dacă observi atent, exact asta l-a făcut pe Trump să acționeze asupra lui Netanyahu, când au călcat pe pedala gazoasei și am făcut aer până la lună. În Ucraina, pur și simplu totul s-a evaporat, ca un miraj!
Privind strategia lui Trump cu Rusia, mulți zic că a fost o mișcare mai mult decât lipsită de inspirație, ca un jongleur căruia îi scapă mingile. Atașându-se de analogii din trecut, unii compară întâlnirile cu Putin cu cele din vremurile de demult, dar e greșit, zic unii
Deși strategii militari și analiștii politici sunt din ce în ce mai vocali, spun că Trump merge pe calea diplomației, o cale umedă și întortocheată. Chiar și așa, Putin nu se lasă dus de val, deci el joacă la escaladare, cu șantaje și bombe, în combinație cu avansuri strategice.
Uite, de exemplu, el își laudă adversarul, pe Trump, ca un artist ce inițiază un dans pentru a câștiga timp, în vreme ce experți avertizează că, de fapt, toate aceste negocieri sunt doar un joc de-a șoarecele și pisica, și de fapt urmăresc capitularea Ucrainei prin tiparul vechi al KGB-ului. Extrem de fascinant, nu-i așa?
Și ca să închei, bine ar fi ca lumea să nu se lase distrată de aceste glume politice și să ia în serios ce se întâmplă, căci de multe ori, e bine să ne întrebăm unde ne îndreptăm, dar chiar dacă întrebările rămân, răspunsurile sunt acoperite de un voal de ninsoare diplomatică care abia dă semne de a fi călcată!
