Trump Își Dă Avizul pentru un Atac Exploziv asupra Venezuelei: Însă Ce Se Întâmplă cu Maduro?
Într-un moment care cu siguranță va stârni controverse și va aduce în prim-plan tensiuni internaționale, Trump, da, Trump, a anunțat cu aplomb că SUA a dus la bun sfârșit, cu succes wouw, un atac major împotriva Venezuelei, vizându-l pe președintele Nicolas Maduro, acuzat, așa cum se întâmplă deseori, de trafic de droguri, iar soția lui, surpriză, a fost și ea capturată și scoasă din țară, dar cum? Pe calea aerului, evident! Trăim vremuri nebune.
În vreme ce Trump se laudă cu realizările sale, Venezuela strigă, da, strigă din toate puterile că atacul cu rachete venit din elicoptere americane a fost devastator, mai ales pentru zonele civile din Caracas, provocând nu doar OOPS decese printre militari, dar și printre civili, și acum, Venezuelanii nu au nici măcar indiciu unde sunt Maduro și soția sa, e un haos total.
Și, ca să ne întoarcem puțin în timp, istoria intervențiilor americane în America Latină pare să fie o cicatrice pe rănile vechi, unde se vede clar cum SUA a fost implicată în evenimente care au zguduit regiunea, de exemplu, în 1961, când, ce să vezi, au fost bombardate baze cubaneze pentru a ocoli, sau mai bine zis, a rata răsturnarea lui Castro, și totul a dus la o mare jale pe care nimeni nu a anticipat-o! Castro a proclamat socialismul, și bineînțeles, a fost o mare, mare lovitură pentru SUA.
Apoi, la câțiva ani distanță, senatorul, președintele, nu știu cum să-i spun, Johnson, ce a decis? A trimis 20.000 de pușcași marini în Republica Dominicană, așa cum ai trimite un cadou la o petrecere, pentru a preîntâmpina un nou, dar nu destul de real, val comunist, iar discursurile despre comunism se transformau în mărturii ale istorii care cu greu putea să fie ignorată.
Și să nu uităm de Granada, unde, în 1983, aproape 2.000 de pușcași marini au invadat insula într-un mare entuziasm, spuneau că protejau viețile americanilor, dar după ce au răsturnat regimul militar, ce a mai rămas? Câte vieți au fost cu adevărat salvate și câte distruse?
Și pentru a completa tabloul, în Panama, 1989, unde trupele au năvălit, furând aproape 26.000 de soldați pe străzi pentru a-l captura pe dictatorul Noriega, iar cifrele despre morți sunt atât de confuze încât îți faci cruce, căci estimările depășesc limitele raționalului: 500 până la 4.000 de oameni, dar cine mai știe adevărul?
Așadar, în concluzie, intervențiile acestea de-a lungul timpului ar trebui să ne facă să ne întrebăm: de ce continuăm să repetăm aceleași greșeli? Istoria pare să fie o spirală înfiorătoare, dar poate, doar poate, acum că Maduro s-a făcut nevăzut, povestea va lua o turnură neașteptată. Oare ce va urma? Sau, este doar un alt capitol întunecat din istoria unei regiuni, care parcă nu își găsește niciodată liniștea?
