“`html
Trump cere Israelului să-și asume responsabilitatea în criza din Gaza!
Într-o declarație plină cu un amestec de ambiguitate și posibile amenințări voalate, președintele american Donald Trump a declarat, duminică, că Israelul trebuie să decidă ce măsuri să ia în Gaza, după ce negocierile cu Hamas au fost întâmpinate cu un eșec răsunător, reîntorcându-se astfel la aceleași chestiuni incomode care par să bântuie regiunea. ”Situatia rămâne incertă,” spune el, dar oare cine mai știe ce înseamnă asta cu adevărat în contextul actual? Tradițional, în toate crizele, există mai multe fațete, iar în cazul ăsta nu face excepție.
Trump, în fața jurnaliștilor, a subliniat cât de esențială este eliberarea ostaticilor din mâinile Hamas, adăugând că atitudinea militanților palestinieni a devenit, citez, ”dură”. De parcă o companie de asigurări va lua o decizie acum, „Ei (Hamas) nu vor să-i elibereze, așa că Israelul va trebui să ia o decizie.” Bănuiesc că acest lucru sună familiar, nu-i așa?
Între timp, în marea turmă a politicienilor americani, un grup de senatori democrați a trimis o scrisoare în care cereau temporizarea fondurilor pentru Fundația Umanitară pentru Gaza, iar, pe fundal, moartea a zeci de oameni din cauza malnutriției creează un peisaj ales din cele mai sumbre apocalipse, 133 de persoane au murit de foame, inclusiv 87 de copii. Aici este locul unde umanitatea se află într-un colaps total, iar discuțiile se învârt în cercuri fără sfârșit.
Barack Obama, fostul președinte umanitar al tuturor, a reacționat imediat, spunând că ajutorul umanitar trebuie să ajungă la civilii care se sufocă sub greutatea crizei. ”Nu există nicio justificare pentru a împiedica accesul familiilor civile la hrană și apă,” a strigat dânsul pe platforma X, de parcă cuvintele ar putea să hrănească foamea din Gaza. Dar oare cine a ascultat vreodată?”
Pe de altă parte, Trump și Netanyahu par să fi renunțat complet la ideea unui acord de încetare a focului cu Hamas, insinuând că militanții palestinieni nu doresc o soluție. ”Hamas nu a vrut cu adevărat să încheie un acord,” spune președintele, ca și cum așezatul la masa negocierilor ar putea oferi un rucsac de soluții, iar acum, el îi va ”vâna” ca pe niște animale sălbatice. Ce strategie de esență?
Cu vorbe grandioase despre ajutor și nevoile poporului din Gaza, Trump continuă să promită noi resurse, și poate, cine știe, și să caute alți donatori internaționali care să sprijine mizeria existentă, amestecând totul în discursuri care par să-și piardă direcția, dar totuși, aduce promisiuni de ajutor cu fiecare respirație. De parcă ajutoarele umanității nu s-ar transforma în nimic altceva decât fiori de genul ”dăm mulți bani, multă hrană, mult din toate,” fără să știm, de fapt, cine beneficiază cu adevărat de ajutoare.
“`
